Matei vorbeste la telefon

Azi de dimineata, de la servici, sun acasa sa vad ce face familionul in lipsa mea. Acesta este un telefon de rutina pe care il dau aproape in fiecare zi.

Azi a fost pentru prima data cand mi-a raspuns Matei. Pana acum mai vorbea cate un pic la telefon, dar niciodata nu ridicase el receptorul atunci cand a sunat. Vocea lui e asa de draguta, ca imi vine sa intru in telefon ca sa ajung la el si sa il pap cu fulgi cu tot.

Mi-a adresat un "Cine-i?", dupa care m-a intrebat ce fac. I-am spus ca sunt la servici si l-am intrebat si eu la randul meu ce face. Acesta este momentul in care incepe sa povesteasca si dupa cateva secunde pleaca sa faca ceea ce se lauda ca face.

A crescut baietelul meu si deja raspunde singur la telefon. Asa sa tot suni acasa sa iti incarci bateriile cand esti la servici!

David in premergator

La-am pus pe David in premergator!

Am inceput prin a curata premergatorul lui Matei. Acesta a fost dezamagit ca in prima seara David nu a apucat sa se dea cu premergatorul pentru ca a trebuit sa se culce. Matei avea planuri mari sa se joace impreuna pentru ca si el are o masinuta cu care se da prin casa si se imagina jucadu-se impreuna cu fratiorul sau. Nu-i nimic, pentru ca in schimb i-a ajutat pe mami si pe tati sa curete premergatorul, dupa care a pus baterii noi.

De-a doua zi, insa, distractia a inceput. E drept ca noi il lasam pe David in jur de 10-15 minute pe zi in premergator. Cu toate acestea, Matei este foarte fericit pentru se joaca de-a trenul (una din pasiunile sale cele mai mari) impreuna cu David. Il impinge cu masinuta sa, il aranjeaza atunci cand o ia pe cate o directie "nedorita" si e foarte incantat pentru ca amandoi sunt "mecanici".

Bineinteles ca pentru parinti a fost o priveliste minunata pentru ca ii vedem pe micutii nostri jucandu-se impreuna. Cred ca acesta este primul joc dintr-o serie imensa de jocuri pe care cei doi frati le vor face impreuna. Creste inimia in noi cand ii vedem cum se joaca si rad amandoi.

Proiectul Dezvoltarea

A mai trecut o luna, Proiectul dezvoltarea continua.

Noua mea freza

Miercurea fara cuvinte...

Matei papa ciocolata

Am inceput de vreo doua saptamani sa ii dam lui Matei ciocolata. Pana la 2 ani si trei luni el nu stia ce e aia, ba chiar era incapatanat si nu vroia sa guste (asa cum face de fapt cu tot ceea ce este nou).

Ii dam in fiecare dimineata, dupa micul dejun, o bucatica de Milkinis (un produs Milka). Lui ii place si ii da energie pentru intreaga zi. Ciocolata are rol important in dezvoltarea creierului si a memoriei din cauza continutului de lecitina. Totul este sa nu iti scape de sub control momentul zilei in care primeste ciocolata, precum si cantitatea pe care o primeste.

Asa cum ii sta bine unui baietel cuminte, Matei stie ca are o portie zilnica pe care o primeste dimineata. S-a obisnuit cu acest fapt, asa ca nu ne cere sa ii dam si in alte momente ale zilei, sau sa ii dam mai mult decat o bucatica.

Banal sau nu, in general in viata e bun un echilibru in toate. Excesele de orice fel au efecte negative asupra vietii si sanatatii noastre. Matei sa consume ciocolata in nestire nu e o solutie. Dar in acelasi timp nici sa il tii departe complet de acest produs nu e bine. Speram sa reusim si cu David sa il tinem departe de multe tentatii care oferite copiilor prematur au doar consecinte negative. Totul cu masura!

I-am taiat bretonul

David are mult parut pe cap. E brunetel si pufos. La doar sase luni si jumatate, bretonul lui aproape ca ii ajungea in ochi.

Asa ca la baita de duminica seara i-am taiat un pic din breton. Asa cum ne-am priceput eu si Catrinel, cu grija atunci cand manevram foarfeca in jurul fruntii lui. Matei a fost un martor "pe cinste" care ne tot avertiza sa avem grija sa nu alunecam deoarece "este ud in baie".

Poza este facuta "dupa operatiune".

Vaccinul de 6 luni

Azi David a avut vaccinul de 6 luni. In piciorusul drept, doctorita i-a aplicat versiunea "contra cost" a vaccinului. Am platit in plus de frica reactiilor adverse. La fel am procedat si cu Matei si a functionat.

Spre seara micutul parea cam melancolic. L-am culcat un pic mai devreme ca de obicei (pe la 7 jumate - de obicei il culcam la 8). Catrinel i-a luat pansamentul cu vata si i-a pus in loc o foaie de varza. I-a aplicat si o jumatate de paracetamol (asa... preventiv).

De ce?

Pentru ca de azi a inceput! In doar trei-patru ore, Matei m-a intrebat de cel putin sapte ori "de ce?"

Nici nu a inceput bine, ca deja m-a pus in dificultate. Cu o voce dragalasa, m-a intrebat de ce s-a ars becul de pe casa scarilor. Ma topesc de dragul lui si imi pun in functiune creativitatea pentru a gasi un raspuns pentru micutul care ma priveste cu ochi mari si curios. Pana la urma sunt tatal lui si asteapta de la mine sa ii dau raspunsuri la toate intrebarile. I-am spus ceva de genul ca becul a functionat cateva luni, dar acum s-a ars si trebuie inlocuit. Imediat ce formulezi un astfel de raspuns iti dai seama ca parca te-ai afundat si mai tare, pentru ca fiecare raspuns, orice raspuns, poate fi continuat de acelasi De ce? suav. Rasuflu usurat: se pare ca raspunsul meu l-a satisfacut pe moment.

Pana acum l-am obisnuit ca daca nu stiu sa ii raspund la o intrebare sa ii propun sa aflam impreuna sau sa intrebam pe cineva care stie. Daca ma intreaba daca mai avem lapte acasa. Ii raspund ca nu stiu, dar ca mergem si ne uitam in frigider sau o intrebam pe mami.

Ma gandesc sa imi fac o lista cu cele mai ciudate dece-uri. Peste zece ani ne vom distra impreuna de situatiile "dificile" in care m-a pus.

Am papat

Miercurea fara cuvinte...

Sfaturi pentru parinti… de la copii

Nu ma rasfata. Stiu foarte bine ca nu mi se cuvine tot ceea ce cer , dar incerc totusi…

Nu-ti fie teama sa fii ferm cu mine. Asta ma aseaza la locul meu.

Nu folosi forta cu mine. Asta ma obisnuieste cu ideea ca numai forta conteaza.

Nu fii inconsecvent. Asta ma pune in incurcatura si ma face sa incerc sa scap nepedepsit.

Nu-mi face multe promisiuni. S-ar putea sa nu le poti tine. Asta ma va face sa-mi pierd increderea in tine.

Nu raspunde provocarilor mele atunci cand spun sau fac lucruri care te supara. Voi incerca atunci sa capat si mai multe „victorii”.

Nu ma face sa ma simt mai mic decat sunt. Voi incerca sa-ti dovedesc contrariul, purtandu-ma ca o persoana „importanta”.

Nu face in locul meu nimic din ceea ce as putea face singur. Asta ma face sa ma simt ca un copil mic si voi continua sa te folosesc in serviciul meu.

Nu-mi menaja „relele obiceiuri” si acorda-mi cat mai multa atentie. Altfel nu faci decat sa ma incurajezi sa le continui.

Nu ma corecta in public. Voi fi mult mai atent daca imi vei vorbi intre patru ochi.

Nu incerca sa discuti comportamentul meu in febra conflictului. Din anumite motive, auzul meu nu e forte bun in acel moment, si nici cooperarea.

Nu ma face sa simt ca greselile mele sunt pacate. Trebuie sa invat ca pot face greseli fara sa simt ca nu sunt bun de nimic.

Nu ma cicali. Daca o faci, va trebui sa ma protejez prin a parea surd.

Nu ma pedepsi prea tare. Ma sperii usor si atunci s-ar putea sa spun minciuni.

Nu uita ca-mi place sa experimentez. Invat din asta.

Nu ma respinge cand pun intrebari cinstite. Daca o faci, vei constata ca nu te mai intreb si caut raspunsuri in alta parte.

Nu te teme ca petrecem prea putin timp impreuna. Conteaza cum il petrecem.

Poarta-te cu mine ca si cu prietenii tai. Tine minte: invat mai bine de la un model decat de la un critic.

Nu uita ca nu pot creste fara incurajari si intelegere!!

PS: aceste sfaturi au fost primite pe email.