Monday, September 29, 2008

Ce inseamna Matei?

Matei inseamna mai mult decat apostolul cu acelasi nume, mai mult decat figura din icoane, mai mult decat un nume trecut in vocabular la litera M. Matei este baietelul meu de un an, cea mai mare realizare a vietii. La majoritatea dintre noi ne plac copiii. Ii vedem in vecini, in familie, ne jucam cu ei, sunt draguti, radem cand fac o trasnaie, dupa care te desparti de ei zicand: tai-tai.

Cand e vorba de copilul tau, lucrurile sunt diferite. Atunci cand iti vezi propriul copil cuvintele par sarace pentru a descrie senzatia pe care nu o voi uita niciodata in momentul in care, asa cum zice Catrinel, l-am cunoscut pe Matei.

Pentru prima data am avut ocazia sa il vad chiar in sala de nasteri, la cateva minute dupa ce se nascuse. Era ca o broscuta cu capul Oblio, ca si cum trecuse in viteza prin tunelul prin care a iesit la lumina zilei in 10 septembrie 2007 la ora 14:10. Am inceput sa ii scanez fiecare milimetru patrat si cand am ajuns la clama de pe buric, asistentele m-au poftit afara zicandu-mi ca voi avea ocazia sa il vad cand ni-l vor aduce pe salon.

Pe salon, m-am dus la baie, iar cand am revenit, micutul nostru era ca o sarmaluta, iar mamica lui il privea cu ochii mari si plini de lacrimi. M-am alaturat si eu.

Asa a inceput totul!

De ce scriu asta azi? Pentru ca niciodata nu e prea tarziu.

4 comments:

Ioana Dolcoş said...

:) Ce bine ca Stefan a dat reply public emailului tau! Am apucat sa vad si eu blogul!
Nu sunt inca mamica, insa m-am emotionat cand am citit randurile scrise de tine...Ca si Stefan, stau si eu cu ochii pe blog;) Sa va traisca micutzul!

Gioni

Nobine said...

Iti multumesc de mesaj.Ma bucur sa citesc ca te-au emotionat randurile mele.

SSS said...

Salut! Felicitari! Clasa a patra a trecut de mult, dar te-am redescoperit cu ajutorul acestui blog. Este minunat ceea ce scrii, esti minunat in tot ceea ce faci, cel putin din ceea ce am reusit sa aflu acum, citind. Clujul este un oras deosebit si amprenta lui se vede asupra majoritatii locuitorilor. Cand voi mai trece pe acolo sper sa te revad. Camelia Simota (Prelipcean)

Nobine said...

Servus, Camelia. Ma bucur tare mult sa te regasesc, cu atat mai mult cu cat se intampla prin intermediul jurnalului de tatic. Nu are nici pe departe amploarea lui Facebook, dar iata ca functioneaza si ne pune in situatia ne a lua legatura cu colegi de scoala primara. Sper sa imi mai dai cate un semn, macar din cand in cand.