Friday, October 17, 2008

Puterile miraculoase ale unui copil

Matei are o putere nebanuita. Statea in burtica mamei lui si a inceput sa picteze peretii cu personaje din desene animate si sa isi monteze un patut de lemn in care sa doarma dupa ce se va naste.

Dupa nastere, puterea lui Matei de a cuceri tot mai multe teritorii, a fost din ce in ce mai evidenta. Ea s-a manifesat in cele mai bizare moduri: hainele mele erau tot mai inghesuite, pentru a face loc unor hainute mici ca pentru pitici. Asta pana cand Matei a hotarat ca nu mai doreste sa imparta dulapul cu taticul lui, asa ca si-a comandat un dulap cu sertare, rafturi, frumos colorat si incapator. Pe barul din bucatarie, conceput candva de cuplul proaspat casatorit, Matei si-a montat sterilizatorul, incalzitorul si o tava mare unde si-a pus tot felul de biberoane, sticlute si alte maruntisuri.

Ca si cum nu ar fi fost suficient, Matei a hotarat ca e cazul sa acapareze tot mai mult din bonul de cumparaturi de la supermagazine. Ne-am trezit ca in momentul in care verificam bonul la casa, majoritatea articolelor erau puse de Matei in cosul de cumparaturi: scutece, lapte praf si tot felul de obiecte micute.

Pentru ca Matei are o putere de decizie foarte mare, el a hotarat ca atunci cand mergem la bunici sa mancam in camera de zi si nu in bucatarie. Asta pentru ca atunci cand era bebe sa poata sa stea comod pe pat si sa doarma in timp ce noi mancam. Masa cea noua din bucataria bunicilor a fost abandonata!

Toate aceste cuceriri de teritorii nu sunt altceva decat niste simptome. Sunt simptomele faptului ca Matei a cucerit ireversibil un teritoriu nebanuit de mare in sufletele noastre. Si ceea ce este si mai uimitor este faptul ca nu as fi zis ca in sufletul meu incape un teritoriu asa de mare pe care sa scrie Matei. Acest teritoriu creste in fiecare moment cu fiecare nou gest, zambet, somn, sau cuvant de ”tata” de-al lui Matei. Sau creste pur si simplu in timp ce scriu acest articol cu gandul la ingerasul care se bucura in fiecare dimineata cand apar in camera lui si ii spun: "Buna dimineata, Matei!"

4 comments:

Anonymous said...

sa fii parinte este cu adevarat o minune care iti fura inima pentru ati oferi mii inapoi. un copil cucereste, viseaza, si este apreciat si admirat. se spune ca vasta cea mai frumoasa este primii 3 ani de viata. De ce nu ni amintim? de ce par doar vise?
pentru ca cei care au avut grija de noi, care ne-u iubit, ne-au hranit si s-au jucat cu noi ... isi amintesc. Cand au facut ce este mai important pentru noi ne-au luat si amintirea celor facute peste noi si cele ce am facut noi penru ai face sa zambeasca doar prin simpla noastra multumire si existenta. Dar nu este trist intrucat traim zilnic prin alti, ne bucuram de bucuriile altora, suferim, zambim prin alti. Rareori se intalneste fericire singuratica si ne egoista, rareori... si ce este mai frumos decat sa faci fericit pe cel care te iubeste? sa te faci fericit pe tine insuti numai sa pastrezi si o aura aparte de multumire?

Nobine said...

Foarte frumos comentariu. Multumesc frumos, oricine ai fi.

oana said...

acest post m-a induiosat pana la lacrimi; lacrimi de fericire , bineinteles

Nobine said...

Ma bucur ca acest post te-a Induiosat. Acum ca am recitit articolul si mie mi se pare emotionant.