Saturday, November 15, 2008

Tati zice...I

Acesta este primul articol din seria "Tati zice..."

Matei implineste doi ani in septembrie 2009, asa ca este in toiul perioadei in care dezvoltarea lui este exponentiala. Igredientele principale pentru dezvoltarea armonioasa a personalitatii sale sunt atentia si dragostea venite in special din partea parintilor si a bunicilor.

Nu exista limita superioara a atentiei pe care noi cei din jurul lui i-o putem oferi. Cheia succesului in determinarea comportamentului lui Matei este oferirea de atentie neintrerupta si de interactiune cat mai mult unu la unu. Noi adultii adesea ne gandim la ingredientele cinei pe care o vom pregati, la telefonul mobil care suna, sau la proiectul care trebuie finalizat la servici. Ignorat si lasat fara audienta, copilul devine zgomotos si cere atentie. Majoritatea dintre noi vedem comportament neadecvat, cand de fapt copilul transmite mesajul: “Si eu? Sunt important, asa ca iti voi atrage atentia prin orice modalitate pot, daca tu nu mi-o acorzi!” Lipsa atentiei acordate copilului este cauza multor probleme de comportament pentru junior si dureri de cap pentru parinti. Daca le oferi copiilor atentie inainte ca ei sa ti-o ceara, nu se va ajunge la situatia in care ei vor face orice prin care sa o cerseasca.

Atentia re rezuma la a fi bagat in seama - cei mici au nevoie de legaturi pozitive cu cei din jur. Copilasul cel mai cuminte si placid ar putea sa starneasca un adevarat uragan pentru a atrage atentia, la fel de mare ca si uraganul starnit de copilasul "terorist" care distruge metodic tot ce gaseste in calea lui. Paradoxul este ca atunci cand sunt cuminti, ei nu primesc atentie din partea parintilor, deoarece comportandu-se frumos si jucandu-se singuri in liniste, ei nu atrag atentia asupra lor.

In legatura directa cu atentia pe care le-o acordam copiilor, se afla si timpul. Parintii care lucreaza, adesea se simt vinovati pentru ca nu petrec destul timp alaturi de copil. Parca niciodata nu sunt suficiente orele zilei, iar copilasul vrea sa consume cat mai multe din aceste ore. El are un cu totul alt mod de a percepe timpul decat adultul si nu este interesat in a urmari ceasul. El traieste foarte mult in prezent si vrea ca cineva sa se joace cu el acum. Singurul mod prin care el le ofera timp liber partintilor este faptul ca la un moment dat se duce la culcare, dar nimic nu poate inlocui timpul petrecut impreuna cu cei mici.

Copilasii au nevoie sa ofere dragoste si sa simta ca primesc dragoste. Fara sa fiu siropos sau evident in ceea ce spun, eu ca si parinte trebuie sa ma asigur ca micutul se simte iubit de mine. Cred ca multi oameni nu au certitudinea ca cei din jur simt iubiti de ei. Uneori afectiunea poate parea evidenta, dar e nevoie sa o demonstram. Atunci cand am dubii, ii ofer copilasului meu o imbratisare si un pupic.

2 comments:

Manu said...

Ai mare dreptate.... daca nu le dai atentie atunci cand au nevoie, stiu ei ce sa faca ca sa ti-o atraga.... In fiecare seara simt cum Luca abia asteapta sa vin acasa.... am invatat, in timp, sa il implic si pe el in activitatile mele (daca nu pot renunta la ele) in asa fel incat sa nu se simta lasat de o parte...
In schimb, are si momente cand vrea sa se joace singur si ii respect dorinta....
E o mare placere sa-ti citesc blogul...
See ya!

Nobine said...

Manu, iti multumesc pentru ca imi zici ca iti face placere sa citesti acet blog in care imi descriu gandurile si trairile de tatic.