Thursday, November 27, 2008

Tati zice... II - Gulliver in tara uriasilor

Acesta este al doilea articol din seria "Tati zice..."

Citeam pe forumul siteului http://www.parinti.com/ despre asa zisele “tantrums” (crize) ale varstei intre 2 si 4 ani (the terrible twos). Toti parintii se confrunta cu aceste crize intr-o masura mai mare sau mai mica. Prin urmare, pe forum sunt mesaje prin care parintii se plang de dificultatea relatiei pe care o au cu copilasii lor, din cauza acestor crize. Dar si mesaje de genul: "mi-am urmarit micutul cu foarte multa atentie si am vazut ca are o gama foarte variata de "istericale" : cere atentie, chair daca acum m-am ridicat de langa el, verifica daca mai suntem dispusi sa-i oferim atentie" (multumesc, Gabman).

Copilul este un Gulliver in tara uriasilor. El este micut si nu ajunge sa deschida usa, sau sa aprinda lumina, nu poate sa deschida frigiderul sau sa iasa pe balcon. Uneori nu il lasam noi sa faca anumite lucruri (pe care le consideram nepotrivite sau periculoase), asa ca micutul incepe sa se frustreze. El vrea sa faca tot ce fac si adultii, dar pentru ca nu poate, se enerveaza. Este perioada frustrarilor copilasului, crizelor si nemultumirilor, care se transforma in frustrari ale parintilor. Cred ca una dintre erori pe care noi parintii le facem este aceea de a-l trata pe copilas ca pe un adult. Chiar daca juniorul reuseste sa faca foarte multe lucruri, recunoaste culori si animale, stie sa spuna ce varsta are, el totusi este un copilas. Iar noi totusi ii vorbim ca unui adult si suntem nedumeriti de ce el nu intelege. El nu are inca sentimentul proprietatii si al imprumutului. El stie ca daca vrea acum o jucarie, se va duce si o va smulge din bratele unui alt copil din parculet. Sau la fel de bine i se poate intampla ca jucaria lui sa fie luata, si atunci: tine-te bine, ca urmeaza scandalul. Gulliver are o scuza sa se enerveze si sa protesteze, pentru ca el este in tara uriasilor. Dar uriasii nu au nici un motiv sa agraveze situatia si sa contribuie si ei la scandal, transformand totul intr-o frustrare generala.

In viziunea mea, solutia este calm si multa empatie. Nu e usor sa fii un Gulliver si sa incerci sa intelegi cum functioneaza lucrurile in lumea uriasilor. Invatamintele cele mai importante pot fi dureroase si greu de acceptat. Si noi, adultii, ne enervam atunci cand lucrurile nu merg asa cum vrem noi. Iar copilasii se enerveaza pentru ca ei nu stiu regulile din lumea uriasilor si nu inteleg de ce lucrurile nu merg asa cum vor ei. De multe ori si presiunea sociala ne indeamna sa nu fim calmi, atunci cand la coada de la supermarket sunt cateva perechi de ochi care se uita la tine ca la un parinte denaturat, si citesti in privirea lor faptul ca nu esti in stare sa iti stapanesti copilul. Parintii trebuie sa ignore aceste priviri “atotstiutoare” si sa se concentreze pe nevoile copilasului. Sa ramana calmi, mamica sa faca front comun cu taticul si sa il ajute pe micut sa depaseasca momentele de furie.

3 comments:

Manu said...

Eiiii.... noi trecem prin aceasta perioada..... si m-a ajutat si Catri sa vad mai bine unde gresesc si eu in gestionarea "crizei". Un lucru insa am invatat: nu ma panichez (sau macar incerc sa nu o fac) daca crizele au loc in public... mai ales ca Luca speculeaza acest lucru si 80% din crize le face in public. Deci mult calm, rabdare si empatie... :)

Nobine said...
This comment has been removed by the author.
Nobine said...

Presiunea publicului este destul de dificila, si fiecare se crede expert in copii altora. Dar atunci cand e vorba de copilul tau lucrurile stau altfel. Important este sa ai cele 3 ingrediente de care ziceai tu: calm, rabdare si empatie. Mi-a placut cum ai rezolvat situatia dificila de azi (cand Luca s-a enervat).