Sunday, November 23, 2008

Matei creste!

Sunt uimit de cat de repede creste si se dezvolta Matei. Se schimba de la o zi la alta. In fiecare zi stie ceva nou. Ma uitam azi atent la el si vad un baiatel care are ceva diferit in privire. Vad in ochii lui decizia de a face ceva, vad ca ii place sau nu ii place un anumit lucru, vad o persoana cu gusturi si cu preferinte. Stie deja sa imi arate foarte multe lucruri, stie sa comunice ceea ce vrea prin gesturi, mimica si "vorbe" de copilas: silabe care stim ce vor sa spuna. Matei e ca un burete care vede si inregistreaza. Chiar daca pe moment, el nu iti arata ca invata ceea ce vede, la un moment dat face un gest prin care intelegi foarte clar ca omuletul stie exact ce vrea sa iti arate. Si atunci arborezi pe fata zambetul de parinte. Plin de dragoste.

Printre ultimele lucruri pe care le face, este acela de a scoate sosetele mele din sertar, dupa care se suie in sertar. Stie sa impinga usile glisante ale dulapului, stie sa inchida sau sa deschida sertarele. Stie ca in masina de spalat se baga rufe, dupa care acestea se scutura si se pun la uscat. Stie ca magnetii de pe frigider se pot lipi si pe... calorifer. Stie ca telecomanda porneste televizorul. Stie sa iti arate ca vrea afara pentru ca iti aduce pantofii si se iti arata scaunelul de la intrare. Stie sa ia scamele de pe jos si sa le duca la gunoi. Stie... Stie... Stie... Cred ca as putea sa fac o lista pe care sa adaug noile lucruri pe care Matei le stie. Din ciclul: ce mai stie Matei sa faca! Dar niciodata nu voi putea fi convins ca lista este completa, pentru ca de cele mai multe ori te surprinde cu gesturi sau lucruri noi, pe care i le-ai aratat acum o luna, sau pe care nu stii cine i le-a aratat, sau despre care pur si simplu: "s-a prins".

Natura este extraordinara. Trebuie sa existe ceva divin in modul cum sunt create lucrurile. In modul in care viata apare si se dezvolta. Azi am fost la un eveniment unde au participat 2 familii care aveau copilasi de 3 luni. Cand ma uit la ei, ma gandesc la faptul ca parca Matei nu a fost niciodata asa de mic. Noroc ca exista poze, filmulete care sa ne aduca aminte cum era Matei odata. Senzatia pe care o traiesc este aceea ca Matei a existat dintotdeauna alaturi de mine, alaturi de noi. Uneori cand il vad plimbadu-se prin casa si mutand toate lucrurile din stanga in dreapta, ma intreb de unde a aparut acest pitic care are puterea de a crea o adevarata tornada peste tot pe unde trece. Este micuta mea tornada, care ma face sa fiu mandru de toate lucrurile pe care le-am insirat ca stie sa le faca.

2 comments:

Manu said...

Eu am nevoie de Matei sa-mi traduca ce zice Luca... eu chiar am impresia ca isi vorbesc cand se vad....
Imi este insa clar ca in curand nu voi mai avea loc sa zic ceva... Luca imi seamana... vorbeste intruna

Nobine said...

Si Matei va fi un vorbaret si jumatate. Se plimba prin casa si gangureste in limba lui.