Tuesday, November 11, 2008

Primii pasi

Matei invata sa mearga. Cu mainile ridicate si leganandu-se, Matei se desprinde si pleaca. Se porneste spre o noua lume: aceea a lucrurilor vazute de la 78 de centrimetri inaltime. De la acest nivel, telecomanda de la televizor este o jucarie atractiva, iar butonul rosu va face cutia vorbitoare si plina de imagini sa graiasca din nou.

De trei saptamani juniorul si-a dat drumul la mers. La inceput era ca un pinguin, cu manutele ridicate si cu multa bagare de seama. Noi il privim cu admiratie, dar si cu grija ca nu cumva sa cada. Pana la urma reusim sa ne obisnuim cu gandul ca uneori se impiedica si cade, risca sa se loveasca, dar este un risc pe care trebuie sa si-l asume si el si noi pentru a face acest pas in dezvoltarea omuletului. Atunci cand cade, nu ne repezim speriati catre el, ci ii zambim calm si il incurajam: „Buf! Bravo, Matei, hai ca poti.” Iar el in loc sa planga, rade.

Imi dau seama ca am reusit sa depasesc bariera din mintea mea si ca trebuie sa il las sa isi asume acest risc, atunci cand ii vad pe cei din jur (bunici, prieteni) ca sunt foarte ingrijorati ca Matei sa nu cada. El este ca un pui care invata sa isi ia zborul, iar noi il privim cu satisfactia ca micutul nostru face primii pasi. Si ii insuflam curaj. El ne cauta cu privirea, iar noi ii zambim.

2 comments:

Manu said...

Deja alearga dupa Luca....in curand il si prinde.... sa vezi la primavara distractie cu cei doi nazdravani in parc...

Nobine said...

Nu imi vine sa cred cat de repede trece timpul. Deja Matei este asa de umblaret, ca face km intregi prin casa. Nu are stare nici o clipa. E ca argintul viu.