Scaunelul lui Matei

De vreo doua luni mi-am dorit un scaunel de lemn pentru Matei. Il si vedeam: micut, ca un trapez, din lemn deschis la culoare ca sa mearga cu restul mobilei si cu parchetul din casa. Mi-a venit ideea sa caut la iesirea din Cluj inspre Polus; acolo unde sunt vanzatori cu tot felul de obiecte artizanale. M-am dus acolo, aveau un scaunel care mi-a placut ca si model, dar era folosit si de o culoare inchisa, rosiatica. Nu se potrivea! Am incercat sa discut cu tipul cu dacia veche plina de covoare si obiecte sculptate din lemn. Nu prea am avut success, pentru ca el era cam baut. Eu vroiam s ail conving sa imi faca unul nou din lemn deschis la culoare, el incerca sa ma convinga sa iau unul din lemn de cires.

Pana la urma m-am dus la Izvorul Crisului si acolo am avut oferta foarte mare. Izvorul Crisului este localitatea in care stau cei ce vand sahuri si tot felul de alte obiecte din lemn la mare, la munte si in orice alt loc turistic. Aici m-am oprit aleator la unul dintre ei si pentru ca nu avea, am trecut strada si am descoperit locul in care se afla scaunelul lui Matei. Zacea acolo, un pic prafuit si asteptand sa il iau. Vanzatoru mi-a cerut 35 de roni, iar eu am reusit sa il negociez la 30 (i-am spus un hormintz in maghiara si i-a placut). N-am facut-o din zgarcenie, ci din placerea de a negocia.

Acum sunt foarte mandru de scaunelul lui Matei. Baietelului i-a placut mult, mai ales ca are un sertaras cu care se poate juca. Acum, inainte de a iesi din casa, il asezam pe scaunel, il incaltam si ii dam hainuta. El stie ca urmeaza sa iesim la plimbare si indica usa razand. Cand revenim acasa, il asezam din nou pe scaunel si ii dam jos papuceii si hainutele. Ritualurile acestea marunte ii dau copilului senzatia de rutina si de siguranta, pentru ca stie ce urmeaza sa se intample. Pana una alta, eu ma uit la Matei cum sta pe scaunel si imi e asa de drag, ca nu ma abtin sa nu fac niste poze. Click!