Tuesday, November 25, 2008

Si totusi... comment!

Si totusi nu ma pot abtine sa nu am comentarii la articolul precedent! Si asta pentru ca imi cade asa de bine sa il vad pe Matei vesel si plin de viata. Arsenalul material pentru aceasta veselie este destul de simplu: o suzeta, o lingura de pantofi de la Ikea si chef de joaca. Matei isi arunca suzeta dupa pat, tata o ia de acolo cu lingura de pantofi. Toata harjoneala il incanta pe copilas, asa ca mami profita si face cateva poze.

Ce vreau de fapt sa spun este ca fiecare copil se naste pentru a fi vesel. Iar aceasta veselie si fericire provine din cele mai bizare si neasteptate lucruri. Astfel, asa dupa cum discutam de curand cu cineva, atunci cand ii cumperi un cadou copilului, e posibil ca el sa se bucure mai mult de ambalaj decat de jucaria in sine. S-ar putea distra cu cutia ore intregi, ignorand jucaria scumpa. Lucrul acesta ma face sa ma gandesc ca de fapt, Matei imi propune un alt sistem de valori. Mie, doar pentru ca jucaria a costat mai mult decat ambalajul, mi se pare ca ea ar trebui sa fie mai interesanta. Dar Matei ma ajuta sa demonetizez anumite lucruri si sa le monetizez pe altele in schimb. Si astfel incep sa vad lumea cu alti ochi. Lingura de pantofi nu mai este… doar o lingura de pantofi; ea a devenit unealta cu care scoatem jucariile de sub pat. Ornitoringul cumparat de Catrinel din America la pret de doi dolari este cea mai draga jucarie. Pentru ca este moale si colorata frumos, este jucaria cu care doarme Matei si fara de care nu se duce la culcare. De multe ori copilul face lucruri care pe noi s-ar putea sa ne deranjeze, pentru ca nu reusim sa ne debarasam de valoarea materiala a "pagubei" produsa de actiunile lor (de exemplu daca deseneaza pe pereti). Valoare pe care micutii nu o inteleg, cel putin pana cand incep sa intre in colectivitati (gradinita, scoala), unde au ocazia sa compare lucruri, haine, jucarii. Si chiar si atunci, pentru ei ceva colorat in roz poate ca e mult mai valoros decat colorat in albastru, chiar daca obiectul albastru a costat de trei ori mai mult decat cel roz.

Matei a inceput sa dea o cu totul alta valoare unui sir lung de “chestii”: modul in care percep eu timpul, viata, riscul, cutia de metal cu care se distreaza la bunici, pietricelele pe care la aduna in parculet, margelele lui Catrinel, camasile mele care sunt locul ideal de a te ascunde atuci cand ai 78 de cm. Toate le vad acum cu alti ochi: de tatic. Nu stiu daca asta ma face mai destept sau mai putin destept, dar stiu ca ma face sa ma simt mai implinit si mai bogat… sufleteste.

2 comments:

Laura said...

Felicitari pentru blog! Foarte sincer; reuseste sa-ti transmita sau sa-ti reaminteasca ce minunat e sa fii parinte. Ne bucuram mult pentru voi & salutari lui Matei :)

Nobine said...

Laura, multumesc de mesaj si La Multi Ani! Intr-adevar, e extraordinar sa fi parinte; ma bucur ca trec prin aceasta experienta.