Wednesday, December 31, 2008

Adio, 2008!

Acesta este ultimul articol pe 2008!.

Experienta mea de blogging a inceput acum vreo 4 luni. Chiar zilele acestea m-a intrebat un prieten care este ideea de a avea un blog. I-am spus ca citisem undeva ca "daca nu existi in spatiul virtual, inseamna ca nu existi". Pornind de la acest citat, am inceput sa scriu si eu un blog. Primul articol nu avea nici o legatura cu Matei; era un articol cu tenta negativa, care critica faptul ca lumea parcheaza aiurea la mall-uri, doar din dorinta de a fi mai aproape de intrare in cladire. Cu acest articol, ma inscriam si eu in sirul lung de bloguri existente in "blogosfera", care nu fac decat sa critice si sa improaste cu noroi.

In urma unei discutii cu nasa lui Matei, Ancuta, am ajuns la concluzia ca ar fi mai bine sa scriu ceva pozitiv. Lumea in care traim este prea plina de negativ si de rele. Si pentru ca prezenta lui Matei in viata mea este un lucru pozitiv, care ma invaluie de sentimente pozitive, am decis sa imi fac publice trairile mele de tatic. Acest blog nu va avea succesul multor bloguri negative, dar macar stiu ca cei ce citesc articolele mele vor fi incercati de sentimente pozitive.

Intre timp, activitatea de blogging a inceput sa devina tot mai pasionanta. Ceea ce imi da foarte multa energie sa scriu, sunt mesajele incurajatoare pe care le primesc verbal, prin e-mail sau ca si comentarii la ceea ce scriu. Un rol decisiv l-a avut astfel un e-mail primit de la mama mea, in care ea imi spunea ca este emotionata de ceea ce citeste.

Uitandu-ma pe informatiile furnizate de http://www.trafic.ro/, urmatoarele articole (in ordinea celor mai citite) ale blogului au cel mai mare succes:
  1. Cea mai buna prajitura
  2. Inot
  3. Primii pasi
  4. In cautarea lui Dadi
  5. Reteta fericirii

Faptul ca exista in fiecare zi un numar din doua cifre de cititori ai blogului, ma face sa continui sa sciu cu inversunare. Ma gandesc si la faptul ca peste cativa ani, poate 10, poate 20, Matei imi va citi insemnarile. Nu am nici cea mai vaga idee despre ce va simti el atunci!

Povesteam cu niste cunostinte, care imi spuneau ca nu ar avea timp pentru a scrie un blog. Iar eu le-am raspuns ca ne facem timp in functie de prioritatile pe care ni pe propunem. Cert este ca la inceput timpul alocat scrierii de articole era mult mai putin, dar intre timp, asa cum spuneam si mai sus, totul s-a transformat treptat intr-o pasiune, astfel ca am ajuns sa scriu aproape zilnic.

Ca si concluzie, privind retrospectiv la 2008, pot sa zic faptul ca acesta a fost un an excelent, si a fost unul dintre anii traiti cel mai intens de cand ma stiu. Ma bucur ca Matei a venit pe lume cand eu aveam 27 de ani, si ma gandesc la faptul ca foarte multi tineri din ziua de azi amana acest moment din frica schimbarilor pe care prezenta unui copil le aduce. Asa este, lucrurile s-au schimbat in viata noastra, dar bucuria pe care o aduce prezenta unui copil in casa merita toate eforturile. Timpul trece, indiferent de dorinta noastra. Dar macar eu traiesc cu senzatia ca acest timp nu trece pur si simplu in goana noastra pentru supravietuire, ci alaturi de un copilas. Matei imi ofera cele mai mari impliniri, cele mai mari griji si cele mai mari satisfactii.

Le urez tuturor sa aiba parte de aceleasi sentimente atunci cand isi fac bilantul pe 2008!

Sunday, December 28, 2008

Magia Craciunului

Dupa ce s-a risipit pentru mine mitul lui Mos Craciun, dar mai ales in ultima vreme, aceasta sarbatoare a devenit un prilej excelent de a ma revedea cu prietenii, de a ma bucura de belsugul meselor de Craciun. Nu mi-am dat seama, insa, de faptul ca disparuse treptat ceva... disparuse Magia Craciunului. Senzatia aceea din reclama la Coca-Cola.

Matei mi-a redat aceasta magie prin prezenta lui alaturi de bradut. Cand il vad cat de tare se bucura sa vada bradul, luminitele, stelutele din geamurile vecinilor, redevin si eu copilul de alta data, care se bucura de tot ceea ce vede, pur si simplu. Fara sa stii cat costa, fara sa stii daca unele aranjamente sunt kitschioase. Sa le iei pe toate drept minuni ale sarbatorii de Craciun.

Sper sa reusesc sa il fac pe Matei sa creada cat mai mult in aceasta sarbatoare si mai ales in existenta lui Mos Craciun. Fata de vremurile cand eram noi copii, va fi mult mai greu deoarece peste tot e plin de mosi. Ba chiar si de craciunite imbracate sumar prin tot felul de magazine. Oricum, mosul cel autentic este unul singur!

Saturday, December 27, 2008

Noapte buna, Matei!

Serile Craciunului sunt formidabile alaturi de piticutul nostru. In seara aceasta i-am facut baita, dar nu parea prea dornic sa doarma. L-am pus in patut, dar el avea chef de joaca. Asa ca l-am lasat sa se joace inca vreo 30 de minute, dupa care i-am mai facut 100 ml de laptic. L-am asezat in fata bradutului, cu lumina stinsa, si doar instalatiile de la bradut luminau incaperea. L-am asezat cu fata spre brad, i-am dat sa bea lapticul si am inceput sa ii cant colinde. Mai improvizam unde nu imi aduceam aminte versurile, dar oricum, am avut in repertoriu suficient cat sa isi termine lapticul, dupa care statea cuminte si ma asculta cum ii cantam. Cand m-am apropiat de finalul cunostintelor mele in domeniul colindelor, l-am dus in patut, unde a fost fericit sa isi imbratiseze animalutul cu care doarme.

De foarte multe ori copilasii nu vor sa mearga seara la culcare pentru ca sunt prea agitati pentru ca au participat la niste jocuri care sunt solicitante din punct de vedere fizic. Pe deasupra multi parinti le mai dau si dulciuri seara, fapt care le da si mai multa energie si ii face si mai agitati. Cantandu-i colinde lui Mateiut, l-am linistit si vedeam pe el ca ii placea sa asculte cantecele in timp ce privirea lui se pierdea printre reflexele rosii ale instalatiei de pom. Nemaivorbind de faptul ca si mie mi-a facut o deosebita placere sa ii cant si sa il vad cum admira bradutul. Noapte buna, Matei!

Wednesday, December 24, 2008

Tati zice IV... Editie speciala de Craciun

Aceasta este o editie speciala a seriei Tati zice... Prin acest articol vreau sa impartasesc tuturor un mare secret: Secretul cuminteniei lui Matei.

Matei este un baietel tare cuminte! Acest lucru il poate dovedi si Mos Craciun, care a fost foarte bogat anul acesta. El a fost darnic si cu mami, si cu tati, dar mai ales cu Matei.

Si acum sa va spun secretul cuminteniei lui Matei: mami si tati il trateaza pe Matei ca pe un copil cuminte. E foarte simplu: daca vrei sa ai un copil cuminte, e suficient sa il privesti ca atare si sa il tratezi ca pe un copil cuminte. Daca vrei sa ai un copil rau, atunci il tratezi ca si cum ar fi rau: te astepti ca el sa faca prostii, ba chiar ii spui anticipat: nu fa aia si nu fa cealalta! Si atunci e normal ca el sa faca fix ce ii interzici tu. De ce? Foarte simplu: subconstientul tau si al copilului nu percep negatia. Spre exemplu, acum NU te gandi la bradutul cel verde impodobit cu zeci de globuri colorate! Ups! Sunt convins ca te-ai gandit fix la bradutul cel verde impodobit cu zeci de globuri colorate.

Exact asa face si copilul: tu spui Nu lovi! El va lovi. Nu scuipa! El va scuipa. Nu musca! El va musca. Nu fugi de langa mine! El va fugi de langa tine. Si lista poate sa fie infinita... Acestia sunt parinti care se concentreaza pe lucrurile negative pe care le pot face copiii lor.

Aud parinti spunand: parca vad ca mergem in locul X si copilul meu va face Y prostii. Asa se va si intampla. Se va intampla exact ceea ce se asteapta ei.

Eu ma astept ca de fiecare data Matei sa fie cuminte si sa se comporte frumos (efectul pygmalion). Tocmai de aceea zic: Matei este un copil cuminte, si intelegator. Eu sunt convins ca el este cuminte si il tratez ca atare. Ma concentrez pe lucrurile bune pe care el le face. Prefer sa ignor atunci cand face ceva rau. Ii explic faptul ca nu are voie, dar nu fac o mare scofala din acest lucru. In schimb il laud, il pup si il aplaud de fiecare data atunci cand face ceva bine. Ii multumesc atunci cand face un gest frumos.

Si inca ceva: atunci cand copilul face ceva ce stie ca nu are voie, o face doar pentru ca are nevoie de dragostea si atentia parintilor. Este un semnal de alarma: Si eu exist, nu doar telefonul tau mobil!

Aschia nu sare departe de trunchi. Fiecare copil se comporta asa dupa cum l-au invatat parintii sa se comporte.

Acesta este cadoul meu pentru toti parintii: e secretul unui copil cuminte. Ba mai mult: e secretul meu pentru toti: cei din jur se vor comporta asa dupa cum te astepti tu ca ei sa se comporte. Acest secret poate fi folosit cu succes in relatia cu partenerul, seful, subalternul fiecaruia dintre noi.

Tuesday, December 23, 2008

Bradutul de Craciun

Azi am instalat bradutul. De regula ne ocupam de bradut in 24, dar acum cu Matei, vreau sa traiesc cat mai repede si mai intens senzatiile placute ale sarbatorilor de iarna.

Matei a fost foarte incantat sa vada cum impodobim bradul. Si a fost fericit mai ales atunci cand l-am implicat si l-am lasat si pe el sa puna globuri pe ram. Tot mergea la mami si ii cerea globuri noi pe care sa le puna el. La un moment dat, ramura cea mai de jos a bradului era cea mai incarcata. Matei nu mai stia unde sa puna globurile ce le primea de la mama.
In tot acest timp, colindele umpleau casa cu atmosfera de Craciun. La un moment dat era Silent Night si i-am vazut pe Matei si pe mami cum faceau bradul. Mi-a fost tare drag de ei. Am trait senzatia unor sarbatori pline de farmec si de atmosfera... asa cum erau demult, demult cand eram copil. Parca uitasem ce frumos poate fi Craciunul. In ultima vreme aceasta sarbatoare insemna distractie alaturi de familie si prieteni. Bucuria vacantei. Gustul raciturilor si a bunataturilor gatite in casa. Dar magia parca pierise. Acum insa, magia a renascut! Matei umple casa cu magie de sarbatori. Prezenta copilului ne face sa ne bucuram mai mult de existenta cadourilor si a lui Mos Craciun.

Sarbatori Fericite!

Sunday, December 21, 2008

Fara caciula pe cap si fara chiloti pe sub kilt

Inainte de pleca in Scotia, mi-am luat un carnetel. Ca un adevarat blogger, mi-am propus sa am in permanenta la mine ceva pe ce sa imi pot nota ideile. Imi propusesem sa fac o paralela intre cum vad eu ca sunt crescuti si educati copiii din Romania in comparatie cu cei din Scotia. Pentru ca nu am interactionat cu multi oameni care sa aiba copii mici, nu am avut multe oportunitati in care sa fac astfel de comparatii.

Totusi un lucru l-am observat si mi-a sarit in ochi chiar de mai multe ori: desi erau afara in jur de 3 pana pe la 5 grade Celsius, multi copii erau purtati cu capul gol. Culmea era ca parintii aveau caciuli, dar copii nu. Si cand zic copii, ma refer inclusiv la bebelusi de 3-4 luni. Am vrut sa fac poze, dar m-am gandit ca poate imi ia careva camera si imi da un bobarnac.

Cert este ca strainii sunt mult mai libertini in ceea ce priveste cat de mult ii "cocolosesc" pe copiii lor. O prietena din America mi-a povestit ca se plimba prin Cluj impreuna cu unul din baieteii ei si a fost abordata de catre o batrana care a inceput sa protesteze ca baietelul era prea sumar imbracat.

O alta parte a corpului pe care adevaratii scotieni o poarta descoperita, este cea... de sub kilt. La nunta la care am fost sambata trecuta imbracat cu kilt, o batranica de vreo 80 de ani, a venit la mine si intrebadu-ma daca sunt "scotian adevarat", a incercat sa imi ridice "fusta" cu bastonul ei. La care eu am sarit ca din arc. Pentru ca nu aveam caciula.

Friday, December 19, 2008

La Multi Ani, Luca!

Luca este un baietel extraordinar! Este un sufletel cu nume de apostol. Un copilas cu multa energie, plin de viata si foarte dragalas. Mai nou e si foarte vorbitor.

Si acum imi aduc aminte cum ne-am dus la maternitate sa il vedem pe micut. Ne-am dus la spital si acolo a trebuit sa ne descaltam si sa ne imbracam in niste halate care erau agatate pe un cuier la etaj. Am intrat in salonas si acolo era Manu, proaspata mamica. Stiu ca am povestit un pic despre cum a fost nasterea. Luca dormea! Era ca o broscuta la capatul patului mamicii. Acum cand derulez filmul inapoi parca totul a fost un vis. Nici nu stiam in acel moment faptul ca barza zbura deasupra cartierului Grigorescu si Matei era deja in burtica mamicii lui. Eram inconjurat de bebelusi, tocmai in perioada in care Matei se decidea ca din toata lumea asta mare si larga, el isi doreste sa ne aiba pe noi ca si parinti.

Dar sa revenim la Luca! Un baietel care mie mi se pare ca seamana cu mamica lui: Manu. Lui Manu nu i-a fost usor, dar prin eforturile proprii si cu ajutorul celor din jur, ea este mamica demna a lui Luca. Luca este lucrul cel mai bun care i s-a putut intampla lui Manu!

Luca este finutul nostru si suntem mandri sa fim nasii lui. Azi Luca face 2 ani. La Multi Ani, Luca! luca@nobine.ro

Thursday, December 18, 2008

Dorul de Matei

Ne-am intors din Scotia! Si totul a fost superb cu o mica exceptie: ne-a fost un dor teribil de Matei. Stateam seara in pat si povesteam cu Catrinel despre Matei. Vedeam copii pe strada si ne gandeam la Matei. Prin magazine mergeam tinta la raionul de copii si cautam ceva dragut pentru baietelul nostru.

Aceasta calatorie a marcat in viata noastra un anumit aspect: faptul ca acum nu mai suntem doar noi doi. Acum suntem mai mult decat atat! Suntem o familie si ne simtim bine daca suntem impreuna.
Catrinel este partenerul meu preferat de calatorii. Avem tabieturile noastre atunci cand ne plimbam prin lume si am reusit impreuna sa mergem in destul de mule locuri: America, Franta, Scotia, Norvegia, Grecia, Turcia, Italia. Ne place sa descoperim lucrurile impreuna. Ne distram si ne simtim bine. Acum familia inseamna mai mult decat noi doi. Inseamna sa fim alaturi cu totii. In august, cand am cumparat biletele low cost, ni s-a parut OK sa fim plecati o saptamana. Poate a contat si faptul ca pe atunci Mateiasul era mai mic. Acum nu ni se mai pare!

Aventura noastra scotiana a fost foarte placuta, dar dorul de Matei ni s-a facut sa ni se para ca timpul trece greu. Visam la momentul in care il vom lua in brate si il vom pupa. De-acum urmeaza sa descoperim lumea alaturi de copilas. Ma simt bine ca e asa. Pentru ca asta este ceea ce simt si asa ma simt OK: daca sunt impreuna cu familia mea.
P.S. Am purtat kilt la nunta! Si a fost extraordinar!

Tuesday, December 9, 2008

Mami si Tati in Scotia

Mami si Tati pleaca o saptamana in Scotia. De fapt 5 zile in Edinburg si 2 zile la Londra. Ne va fi dor de Matei? Da, dar aceasta a fost o decizie asumata, cu toate consecintele, inclusiv dorul de Matei. Doar ca Matei, saracutul, nu a contribuit la aceasta decizie. El nu stie ca noi vom fi departe de el o saptamana. El stie ca in viata de zi cu zi noi lipsim in timpul zilei, dar totodata stie ca venim seara acasa. Aceasta este pentru el o certitudine care timp de o saptamana nu se va mai intampla. El stie ca noi suntem cei care ii facem baita seara, il mangaiem cand bea lapticul si il pupam inainte de culcare. El stie ca suntem acolo si se poate baza pe noi daca il doare ceva, sau daca viseaza urat. Mi-e si groaza sa ma gandesc la ce este in sufletelul copiilor cu parinti plecati la munca in strainatate, atunci cand se trezesc noaptea plangand din cauza unui cosmar.

Pentru ca stiu ca exista un numar de cititori fideli (care mi-au spus ca citirea blogului a devenit un obicei zilnic) si un numar mediu de 18 vizitatori pe zi (cu un record de 48 de vizitatori in 25 noiembrie), publicarea trairilor si gandurilor mele de tatic au devenit intr-un fel o obligatie morala fata de cei ce imi citesc blogul. In perioada in care vom fi plecati nu voi putea sa scriu articole. De aceea m-am hotarat sa le propun cititorilor posibilitatea de a mentine blogul activ si de a vota printr-un poll, care se gaseste in partea de stanga sus. Indiferent daca au participat sau nu la votul uninominal, indifferent daca au sau nu drept de vot constitutional, cititorii blogului vor putea sa isi exprime votul si astfel sa ma ajute in dezvoltarea blogului. Ba mai mult, cei care au alte idei decat cele propuse de mine pentru votare, ii rog sa imi trimita mesaje printr-un comentariu la acest articol. Mesajele lor vor fi publicate.

Poll-ul se va inchide in data de 17 Decembrie la ora 12:00.

Ne va fi dor de Matei, dar ne consolam cu gandul ca dupa ce ne intoarcem din Scotia, vom petrece sarbatorile acasa, in familie. Iar vestea buna este ca Matei va fi inconjurat in aceste zile de ambele bunici si dadaca (persoane apropiate lui, care il iubesc foarte mult, si cu care este familiarizat).

Monday, December 8, 2008

Tati zice... III - Efectul Pygmalion in educatia lui Matei

Acesta este al treilea articol din seria "Tati zice".

Efectul Pygmalion se refera la situatii in care oamenii (elevii, angajatii) au performante mai bune decat altii pentru ca pur si simplu asa se asteapta de la ei. Efectul Pygmalion inseamna ca elevii devin constienti de asteptarile profesorilor. Elevii fata de care exista asteptari mici, vor internalize aceasta eticheta si vor avea rezultate mai mici, iar cei fata de care exista asteptari mari, vor avea rezultate bune, comportandu-se pe masura asteptarilor.

In sociologie, acest efect este adesea citat cu referire la educatie si clasa sociala. Un experiment a ilustrat ca daca unui profesor i se spune ca va avea de predat la o clasa cu elevi deosebiti si bine dotati, atunci profesorul va avea asteptari mai, iar copiii se vor comporta in consecinta. La fel se aplica si pentru un manager legat de asteptarile fara de subalternii sai si comportamentul acestora.

Acest concept isi are numele dupa piesa “Pygmalion” a lui Goerge Bewrnard Shaw, in care un profesor face tot posibilul si reuseste sa invete o florareasa saraca sa vorbeasca si sa se comporte precum o doamna din inalta clasa. Radacinile conceptului sunt mai adanci, provenind din antichitate, din mitologia greaca. Povestea de dragoste dintre Pygmalion si Galatea este unica si foarte interesanta. Pygmalion a fost un sculptor care a reusit sa creeze statuia perfecta a unei femei, Galatea, si s-a indragostit de ea. A iubit-o asa de mult, incat zeita Afrodita i-a dat viata statuiei si astfel a desavarsit una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste a tuturor timpurilor.

Eu voi folosi efectul Pygmalion in modul in care voi aborda educatia lui Matei. De multe ori sunt lucruri pe care el nu reuseste sau crede ca nu reuseste sa le faca. Un exemplu banal ar fi: sa se suie singur pe canapea. Il vad ca incearca, abandoneaza repede, dupa care se enerveaza ca nu poate si ma cheama sa il ajut. Am constatat ca e suficient sa stau in spatele lui si eventual doar sa il ating, pentru ca el sa poata sa se suie. De fiecare data ii spun: “Matei, hai ca poti!” Acelasi principiu l-am folosit atunci cand el invata sa mearga, si l-am ilustrat in articolul Primii pasi.

Ideea nu este aceea ca voi avea asteptari absurde de la Matei, ci ca il voi trata ca si cum el ar fi capabil sa faca ceea ce isi propune. Il voi incuraja sa incerce singur si voi fi convins ca el poate. Tratandu-l astfel, sper sa ii insuflu si lui convingerea ca poate. Iar acesta este primul pas pentru a reusi: sa crezi ca poti!

Sunday, December 7, 2008

Casuta lui Mos Craciun

De la un mos la celalalt... Matei nici nu a apucat sa se bucure pe deplin de cadourile de la Mos Nicolae, ca l-a si cunoscut pe Mos Craciun.

In fiecare an, Catrinel impreuna cu cei de la Autostrada Transilvania colinda cartierele si satele din jurul Clujului cu Casuta lui Mos Craciun, montata pe un trailer. Copiii au ocazia sa il vada pe Mosu, primesc o ciocolata si isi fac poze care pot fi descarcate de pe siteul http://www.casutaluimoscraciun.ro/. La fel ca si anul trecut, Matei l-a vizitat pe Mosu in casuta lui. Doar ca de data aceasta s-a cam speriat de Mos si a inceput sa planga.

Saturday, December 6, 2008

Mos Nicolae

Mos Nicolae exista! L-am urmarit toata noaptea din 5 pe 6, dar nu am reusit sa il prind. M-am asigurat ca bateriile de la aparatul foto sunt incarcate, astfel incat sa il pot poza si sa ma pot lauda la lume ca l-am pozat pe Mos Nicolae. Am vrut sa fiu primul om din lume care are poza cu Mosul!
Mos Nicolae exista pentru ca vreau eu sa existe. El exista pentru ca eu cred in el. In lumea aceasta a materialului am ajuns sa credem doar ceea ce putem vedea, auzi, atinge, mirosi, gusta. Dar Mos Nicolae e dincolo de simturi. Cand mi-am dat seama de acest lucru, am oprit aparatul foto si l-am pus la loc in husa. Abia atunci l-am perceput pe Mos Nicolae. El este un batranel, cu barba mare si carunta, si vegheaza copiii pe tot parcursul anului. Incepand cu septembrie 2007, un nou copilas a fost adaugat pe lista mosului. Exact, este vorba chiar de Matei! Mos Nicolae a observat ca Matei este un copilas cuminte care ii ajuta pe parinti sa... stearga praful in dulap!

Mos Nicolae stie ca Matei este un copilas care asculta de parintii lui si care mananca tot din farfurie. Stie pentru ca este alaturi de el de fiecare data cand papa. Iar Matei nu este mofturos, el mananca tot ce ii se gateste.

Mos Nicolae stie ca Matei doarme toata noaptea, in patutul din camera lui, inca de la 3 luni. Asta a aflat-o de la Mos Ene. Atata vreme cat mami, tati si Matei cred Mos Nicolae exista, atunci el exista. Secretul este sa nu il cauti cu aparatul de fotografiat, asa cum era tentat tati sa faca. Pe Mos Nicolae il afli atunci cand il cauti cu sufletul de copil care crede in miracole, in faptul ca cineva ne vegheaza, ne doreste binele si ne aduce cadouri negresit in fiecare iarna. Asa se face ca Matei a primit o carte cu culori si animale.


Wednesday, December 3, 2008

Celule Stem

Am platit azi factura de la Cord Blood Center Cluj pentru depozitarea pe 2008 a celulelor stem ale lui Matei. Este extraordinar cat de tare a avansat tehnologia si medicina. Eu stiu doar ca ele sunt celule “aluat” care se pot transforma in orice fel de tesut. Astfel, in cazul unor boli grave, tesuturile afectate pot fi “bombardate” cu celule stem, care vor remedia tesutul afectat. Acesta este modul empiric prin care inteleg eu acest fenomen. Celulele nu sunt transmisibile, in sensul ca doar cel de la care au fost recoltate celulele le poate folosi.

Daca ai banii necesari (cam 1000 Euro la recoltare, dupa care in jur de 30 de euro depozitarea pe an), fiecare parinte poate sa ceara medicului ca in momentul nasterii sa ii recolteze bebelusului aceste celule stem. Tarifele se pot gasi pe site-ul lor. Cei de la Cord Blood Center ne-au dat kitul pe care trebuia sa il avem la noi la nastere. Am pastrat acest kit langa usa, impreuna cu bagajul viitoarei mamici, pentru a fi siguri ca nu il uitam atunci cand plecam in mare graba la maternitate. Dupa nastere, i-am sunat pe cei de la Cord Blood Center, iar ei au venit de urgent, au luat kitul. Pachetul a fost trimis la Bratislava pentru a se verifica integritatea recoltei. Dupa ce au constatat ca celulele au fost recoltate corect, ne-au trimis pe posta certificatul care atesta acest lucru, precum si factura. Factura am platit-o in 3 transe lunare. De-acum mai avem de platit doar depozitarea anuala.

Sper sa nu aiba Matei nevoie de acest serviciu. Este ca o asigurare de viata pe care o platesti, dar pe care speri sa nu o folosesti niciodata. Totodata e destul de greu sa percepi veridicitatea acestui serviciu...este destul de virtual. In sensul ca tu nu vezi celulele acestea niciodata, nu stii unde sunt depozitate, nu stii decat ce iti spun cei de la Cord Blood Center. Noi am luat aceasta decizie pentru ca cel mai rau lucru este sa pierdem acei bani.

Tuesday, December 2, 2008

Cantec

Cand eram mic, mi-au placut George Cosbuc si George Toparceanu. Mi se parea ca au o poezie accesibila, pe care o intelegeam eu ca si copil. Gaseam ca exista si umor in poezia lor, asa ca mi-a placut sa iau si sa invat poezii si strofe intregi. Stiam pe de rost “Rapsodia de toamna”, “Cioara”, “Acceleratul” si alte poezii de-ale lui Toparceanu. De la Cosbuc stiam multe poezii si mi-au ramas in minte tot felul de franturi si de strofe. Printre care si niste versuri de care nu imi aduc aminte in ce context le-am invatat, daca ne-au cerut la scoala sau pur si simplu mi-au placut. Cert este ca ele au ramas undeva in mintea mea. Inainte de venirea lui Matei pe lume, aceste versuri din trecut au iesit nu stiu prin ce minune la suprafata: am inceput sa mi le aduc aminte. Dar nu le stiam pe toate si nici titlul poeziei nu mi-l aduceam aminte. Pana la urma am reusit sa gasesc despre ce poezie este vorba, si pentru ca mie imi place mult si mi se pare ca reprezinta ceea ce simt pentru Matei, o voi cita pe blog. Chiar dupa ce l-am adus pe Matei de la maternitate, iar el dormea in landoul lui, obisuiam sa ii spun aceasta poezie incetut, ca el sa viseze frumos.

Cantec - 1896 Fire de tort

A venit un lup din crang
Si-alerga prin sat sa fure
Si sa duca in padure
Pe copiii care plang,
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit eu c-o nuia;
-"Lup flamand cu trei cojoace,
Hai la maica sa te joace" -
Eu chemam pe lup incoace,
El fugea-ncotro vedea.

Ieri pe drum un om sarac
Intreba pe la vecine:
-"Poarta-se copiii bine?
Daca nu, sa-i var in sac!"
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit eu si i-am spus:
-"Puiul meu e bun si tace,
Nu ti-l dau, si du-te-n pace!
Esti sarac, dar n-am ce-ti face!
Du-te, du-te!" Si s-a dus.

Si-a venit un Negustor
Plin de bani, cu valva mare,
Cumpara copii pe care
Nu-i iubeste mama lor.
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit si l-am certat:
-"N-ai nici tu, nici imparatul
Bani sa-mi cumpere baiatul!
Pleaca-n sat, ca-i mare satul,
Pleaca, pleaca!" Si-a plecat.

Monday, December 1, 2008

Inot

Mi-a trimis cumatra Manu (mama finutului nostru Luca) un link spre un filmulet cu copilasi de varsta lui Matei, care au ocazia sa invete sa inoate. Am pornind de la acest link am cautat pe net si am gasit pe http://www.youtube.com/ filmuletul de mai jos. Mi se pare ca baietelul din filmulet este de varsta lui Matei: in jur de 15 luni. Mi-a placut tare mult; nu stiu sa existe in Cluj un astfel de loc unde micutii ar putea sa invete sa inoate. Daca cineva stie de existenta unor astfel de cursuri, il rog sa imi dea de stire la calin@nobine.ro .

Cei ce nu reusesc sa vada filmul, il pot gasi pe Youtube la adresa: http://www.youtube.com/watch?v=v0mUPr68x2U

video