Wednesday, December 31, 2008

Adio, 2008!

Acesta este ultimul articol pe 2008!.

Experienta mea de blogging a inceput acum vreo 4 luni. Chiar zilele acestea m-a intrebat un prieten care este ideea de a avea un blog. I-am spus ca citisem undeva ca "daca nu existi in spatiul virtual, inseamna ca nu existi". Pornind de la acest citat, am inceput sa scriu si eu un blog. Primul articol nu avea nici o legatura cu Matei; era un articol cu tenta negativa, care critica faptul ca lumea parcheaza aiurea la mall-uri, doar din dorinta de a fi mai aproape de intrare in cladire. Cu acest articol, ma inscriam si eu in sirul lung de bloguri existente in "blogosfera", care nu fac decat sa critice si sa improaste cu noroi.

In urma unei discutii cu nasa lui Matei, Ancuta, am ajuns la concluzia ca ar fi mai bine sa scriu ceva pozitiv. Lumea in care traim este prea plina de negativ si de rele. Si pentru ca prezenta lui Matei in viata mea este un lucru pozitiv, care ma invaluie de sentimente pozitive, am decis sa imi fac publice trairile mele de tatic. Acest blog nu va avea succesul multor bloguri negative, dar macar stiu ca cei ce citesc articolele mele vor fi incercati de sentimente pozitive.

Intre timp, activitatea de blogging a inceput sa devina tot mai pasionanta. Ceea ce imi da foarte multa energie sa scriu, sunt mesajele incurajatoare pe care le primesc verbal, prin e-mail sau ca si comentarii la ceea ce scriu. Un rol decisiv l-a avut astfel un e-mail primit de la mama mea, in care ea imi spunea ca este emotionata de ceea ce citeste.

Uitandu-ma pe informatiile furnizate de http://www.trafic.ro/, urmatoarele articole (in ordinea celor mai citite) ale blogului au cel mai mare succes:
  1. Cea mai buna prajitura
  2. Inot
  3. Primii pasi
  4. In cautarea lui Dadi
  5. Reteta fericirii

Faptul ca exista in fiecare zi un numar din doua cifre de cititori ai blogului, ma face sa continui sa sciu cu inversunare. Ma gandesc si la faptul ca peste cativa ani, poate 10, poate 20, Matei imi va citi insemnarile. Nu am nici cea mai vaga idee despre ce va simti el atunci!

Povesteam cu niste cunostinte, care imi spuneau ca nu ar avea timp pentru a scrie un blog. Iar eu le-am raspuns ca ne facem timp in functie de prioritatile pe care ni pe propunem. Cert este ca la inceput timpul alocat scrierii de articole era mult mai putin, dar intre timp, asa cum spuneam si mai sus, totul s-a transformat treptat intr-o pasiune, astfel ca am ajuns sa scriu aproape zilnic.

Ca si concluzie, privind retrospectiv la 2008, pot sa zic faptul ca acesta a fost un an excelent, si a fost unul dintre anii traiti cel mai intens de cand ma stiu. Ma bucur ca Matei a venit pe lume cand eu aveam 27 de ani, si ma gandesc la faptul ca foarte multi tineri din ziua de azi amana acest moment din frica schimbarilor pe care prezenta unui copil le aduce. Asa este, lucrurile s-au schimbat in viata noastra, dar bucuria pe care o aduce prezenta unui copil in casa merita toate eforturile. Timpul trece, indiferent de dorinta noastra. Dar macar eu traiesc cu senzatia ca acest timp nu trece pur si simplu in goana noastra pentru supravietuire, ci alaturi de un copilas. Matei imi ofera cele mai mari impliniri, cele mai mari griji si cele mai mari satisfactii.

Le urez tuturor sa aiba parte de aceleasi sentimente atunci cand isi fac bilantul pe 2008!

No comments: