Monday, December 8, 2008

Tati zice... III - Efectul Pygmalion in educatia lui Matei

Acesta este al treilea articol din seria "Tati zice".

Efectul Pygmalion se refera la situatii in care oamenii (elevii, angajatii) au performante mai bune decat altii pentru ca pur si simplu asa se asteapta de la ei. Efectul Pygmalion inseamna ca elevii devin constienti de asteptarile profesorilor. Elevii fata de care exista asteptari mici, vor internalize aceasta eticheta si vor avea rezultate mai mici, iar cei fata de care exista asteptari mari, vor avea rezultate bune, comportandu-se pe masura asteptarilor.

In sociologie, acest efect este adesea citat cu referire la educatie si clasa sociala. Un experiment a ilustrat ca daca unui profesor i se spune ca va avea de predat la o clasa cu elevi deosebiti si bine dotati, atunci profesorul va avea asteptari mai, iar copiii se vor comporta in consecinta. La fel se aplica si pentru un manager legat de asteptarile fara de subalternii sai si comportamentul acestora.

Acest concept isi are numele dupa piesa “Pygmalion” a lui Goerge Bewrnard Shaw, in care un profesor face tot posibilul si reuseste sa invete o florareasa saraca sa vorbeasca si sa se comporte precum o doamna din inalta clasa. Radacinile conceptului sunt mai adanci, provenind din antichitate, din mitologia greaca. Povestea de dragoste dintre Pygmalion si Galatea este unica si foarte interesanta. Pygmalion a fost un sculptor care a reusit sa creeze statuia perfecta a unei femei, Galatea, si s-a indragostit de ea. A iubit-o asa de mult, incat zeita Afrodita i-a dat viata statuiei si astfel a desavarsit una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste a tuturor timpurilor.

Eu voi folosi efectul Pygmalion in modul in care voi aborda educatia lui Matei. De multe ori sunt lucruri pe care el nu reuseste sau crede ca nu reuseste sa le faca. Un exemplu banal ar fi: sa se suie singur pe canapea. Il vad ca incearca, abandoneaza repede, dupa care se enerveaza ca nu poate si ma cheama sa il ajut. Am constatat ca e suficient sa stau in spatele lui si eventual doar sa il ating, pentru ca el sa poata sa se suie. De fiecare data ii spun: “Matei, hai ca poti!” Acelasi principiu l-am folosit atunci cand el invata sa mearga, si l-am ilustrat in articolul Primii pasi.

Ideea nu este aceea ca voi avea asteptari absurde de la Matei, ci ca il voi trata ca si cum el ar fi capabil sa faca ceea ce isi propune. Il voi incuraja sa incerce singur si voi fi convins ca el poate. Tratandu-l astfel, sper sa ii insuflu si lui convingerea ca poate. Iar acesta este primul pas pentru a reusi: sa crezi ca poti!

No comments: