Wednesday, January 28, 2009

Privirea pura

Se zice ca ochii sunt poarta sufletului. Si cred ca e adevarat. M-am indragostit de pozele lui Matei, mai ales portretele de aproape, si nu stiam de ce. Pana cand mi-am dat sema, in urma unei discutii cu o colega, care este si ea mamica: privirea copilului. De asta imi plac asa de mult pozele cu Matei, pentru ca vad in ochii lui privirea inocenta, fara interese, fara masca, fara meschinarie. Privirea simpla, curioasa, cu ochii mari care incearca sa inregistreze si privesc cu maxima curiozitate tot ce se intampla in jur. Ziceam ca fara interese: pai da! Pentru ca daca lui Matei nu ii place ceva, ti-o spune, sau mai bine zis ti-o sugereaza prin marait si plans. Daca isi doreste ceva, iti arata cu degetelul aratator. Daca nu ii place de o baba care se miauna la el, incepe sa planga. Copilul are astfel o trasataura pe care noi adultii o ascundem in straturi de masti, interese, intentii ascunse, politici. Putini sunt cei care au curajul sa zica lucrurilor pe nume, sa iti zica in fata ceea ce gandesc. Copiii au insa acest curaj, sunt mai curajosi decat noi.

Niste prieteni care au o fetita ne povesteau ca odata erau in lift impreuna cu o vecina. Moment in care fetita lor a exclamat: “Haideti sa mergem, ca bunica a spus ca vecina aceasta este urata!” Moment genial de sinceritate a copilului. Se pare ca si noi avem de invatat de la copii, nu doar copiii de la noi.

2 comments:

Mircy said...

Copiii spun intotdeauna adevarul, dar mai mult, ei nu pot fi mintiti. Ochii, poarta prin care isi arata sufletul limpede, fac acelasi lucru cu lumea pe care copilul o percepe: el nu vede o imagine, ci simte un adevar.

Este una dintre cele mai vechi amintiri la care ma pot gandi: felul cum vedeam lumea prin ochi de copil. Ce frumos ar fi sa pot privi la fel, dar fara sa ma straduiesc constient in acel sens.

Mi-am amintit de acest articol in fata unui episod din Capcana Timpului. Pentru cine nu-si aminteste de acum zece ani, este serialul in care sufletul lui Sam Becket calatoreste in trecut, facand schimb cu corpul diferitor persoane, ca sa previna evenimente care altfel ar fi urmat sa le distruga viata. Nimeni din jur nu isi da seama ca omul din fata lor a fost inlocuit cu eroul serialului, perceptia lor aratandu-le tot imaginea persoanei cunoscute. Totusi, fetita de trei ani vede ca in hainele mamei sale se afla un barbat, si vede si holograma lui Al, perceptibila in mod normal doar lui Sam.

Ce explicatie frumoasa au gasit pentru ca fetita sa inteleaga si sa nu-i fie teama: au spus ca sunt ingeri, veniti ca sa vegheze asupra familiei pentru scurt timp, iar mama se va intoarce curand.

Pe copil nu-l poti minti, dar il poti face sa creada ceva frumos, care chiar daca nu este adevarul adevarat, este la fel de valid daca are acelasi scop si esenta morala.

Calin, mi-ar placea sa mai citesc aici pe blog despre cum vede Matei lumea, si totodata cum vedeti voi lumea ca parinti, prin ochii minunii de langa voi. Sunt sigur ca totul a primit alta culoare, nebanuita pina acum doi ani, nu-i asa?

Numai bine,
Mircea

Nobine said...

Mircy, multumesc pentru acest comentariu care este foarte frumos. Este o completare excelenta a articolului meu. Bineinteles ca imi aduc aminte de "Quantum Leap", pentru ca e unul din primele seriale transmise de Protv (alaturi de Mash).

Ma ajuta foarte mult sugestia ta legata de articole prin care sa descriu cum vede copilul lumea si cum o vedem noi dupa aparitia lui. Este o idee pe care o sa merg.