Wednesday, February 4, 2009

Despre bunici

De mult ma tot gandesc la un articol pe care sa il dedic bunicilor. Parca niciodata nu mi-am gasit cuvintele potrivite prin care sa exprim recunostinta pe care le-o purtam pentru ajutorul pe care ni-l acorda in cresterea lui Matei. De fapt avem mii de motive sa le fim recunoscatori, dar acum imi doresc sa ma refer doar la modul in care se implica in cresterea lui Matei.

Ziceam in articolul precedent despre cum am reusit sa ne racastigam viata de cuplu in timp ce ne bucuram de prezenta baietelului in mijlocul nostru. Acest lucru a fost posibil datorita ajutorului pe care l-am avut de la bunici. Pe langa faptul ca ambele cupluri de bunici stau aproape de noi, ei sunt dornici sa ne ajute.

Relatia dintre copilasi si bunici este una foarte importanta. Calmul, varsta si experienta de viata a bunicilor face o combinatie excelenta cu agitatia si energia micutilor. Parintii zilelor noastre sunt vesnic pe fuga, moderni si in permanenta preocupati cum sa le stabileasca reguli copiilor. Copiii ajung sa tina foarte mult la bunici pentru ca acestia au rabdarea necesara si mai ales dorinta de a-i rasfata si poate chiar de a incalca regulile uneori pre stricte stabilite de catre parinti (de exemplu sa ii cumpere o ciocolata micutului, dincolo de portia zilnica stabilita cu strictete de parinti). Este uimitor faptul ca desi micuti cat piciorul de la masa, copiii stiu exact care sunt regulile cu cei din jur. Ei stiu care sunt limitele cu parintii si care sunt limitele cu bunicii.

Concluzia acestui articol este faptul ca relatia dintre nepot si bunici este una specifica, plina de caldura. Bunicii au rabdarea si talentul sa transforme o simpla plimbare prin cartier intr-o aventura ca intr-un adevarat safari, ferit de telefoanele mobile si de agitatia parintilor. Pana la urma cel mai mult de castigat au micutii care sunt inconjurati de dragoste.

Multumim bunicilor lui Matei!

2 comments:

Dilimache said...

Sa va traiasca bunicutii cei frumosi!!! Asteptam si noi muscandu-ne buzele iesirea la pensie a perechii de bunici din orasul nostru... poate macar al doilea copil scapa de cresa. Sunteti niste norocosi, iar Matei si mai si :-)!

Nobine said...

Multumim de urare! Noi speram sa scapam cu totul de cresa si sa ii trimitem pe micuti doar la gradinita cu program scurt.