Wednesday, February 11, 2009

Primele evenimente

Mi-a facut placere, intr-o conversatie avuta de curand, sa imi aduc aminte unele lucruri care ni s-au intamplat de la venirea lui Matei. Asa cum spunea cineva (nu mai imi aduc aminte cine), copiii nu vin cu manual de utilizare. Barza ii lasa la usa, dupa care parintii trebuie sa se descurce si sa descopere.

Astfel imi aduc aminte cu placere (pentru ca acum imi e usor sa privesc de la distanta) primele zile cu Matei acasa. Stresul pe care il resimti ca parinte pentru ca nu stii la ce sa te astepti de la micut, stii doar ca de tine depinde supravieturiea lui. E drept ca ei sunt destul de puternici si facuti sa supravietuiasca, dar orice parinte cat de cat responsabil simte raspunderea pe care o presupune prezenta bebelusului in casa.

Si asa, privind in urma, imi aduc aminte primul sughit al lui Matei. Era la doar cateva zile dupa ce l-am adus acasa. Dormea linistit in cosuletul lui si la un moment dat: hic! hic! a inceput copilasul sa tresara! Valeu, ce te faci? Traiasca internetul si cartea excelenta pe care am avut-o pentru primul an de viata a copilasului. Asa am aflat ca e normal ca bebelusii sa sughita si nu prea ai ce face, trebuie doar sa astepti sa le treaca. Poate un pic de laptic ajuta. In majoritatea cazurilor, cand sunt asa micuti si sughita inseamna ca le este frig.

O alta faza memorabila a fost prima iritatie pe fundicul lui Matei. Faza memorabila! Brusc ne-am trezit cu maica-sa ca ne holbam unul la altul si amandoi la fundul lui Matei, intrebandu-ne cat de grav e ca el are bubite rosii pe buci. S-a intamplat pentru ca am avut proasta inspiratie sa ii schimbam scutecul Pampers (cu care era el obisnuit) cu un scutec Huggies (dintr-un pachet pe care l-am primit). Uitandu-ne la bubele micutului, zice Catrinel catre mine: "Hai la spital sa vedem ce are!" Repede, ne echipam si pornim la Pediatrie pe Motilor. Acolo o doamna doctor mai in varsta a arborat o fata care parca zicea: "Iarasi parinti isterici si stresati!" Destul de plictisita, ne pune sa ii aratam problema noastra presanta: fundul plin de bubite. Noi ii aratam, dupa care cautam in ochii ei confirmarea faptului ca nu ne-am pornit degeaba spre spital. Femeia zice catre noi: "Puteti sa il imbracati la loc si sa il dati cu crema Petrini". Parca vad ca dupa ce am parasit incaperea i-a spus asistentei ca suntem cel de-al cincilea cuplu pe ziua respectiva care se trezeste sa vina la spital speriati de niste bube rosii aparute pe fundul copiilor.

Imi face placere sa imi aduc aminte de toate aceste momente. Prima oara cand a vomat Matei. Prima raceala. Sau faptul ca ne asteptam sa ii iasa dintii inca de cand el avea 2 luni. Si bineinteles ca primul dinte i-a iesit abia aproape de un an. Sau seara in care Matei a facut primii pasi fara ajutorul nostru. Sau, sau, sau...

No comments: