Monday, February 9, 2009

Tati zice... VI Stiu, dar nu te voi pedepsi

Acesta este al saselea articol din seria "Tati zice."

Am fost sambata la filmul “Changeling”. Un film bun (cu exceptia rujului abundent al Angelinei Jolie). Nu e cel mai potrivit film pentru o sambata seara a unui cuplu cu o graviduta si cu inca un copil acasa, dar merita vazut. E dur si te rascoleste ca si parinte. M-am tot gandit dupa film la urmatorul lucru: copiii le ascund multe lucruri parintilor pentru ca se simt vinovati de ceea ce au facut. Partea mai tragica este ca de multe ori nu e vina lor, dar ei se simt ca si cum ar fi. Mi-a venit in minte urmatoarea matrice:







Ce isi doreste parintele? Indiferent daca il pedepseste sau nu pe copil, parintele isi doreste sa stie despre trasnaile copilului. Adica sa fie in cadranele 3 si 4.
Ce isi doreste copilul? Indiferent daca parintele lui stie sau nu, copilul isi doreste sa nu fie pedepsit. Adica sa fie in cadranele 2 si 4.

Situatia din cadranul 1 (in care parintele nu stie despre boacana, dar il pedepseste pe copil) este una in care parintii isi persecuta pur si simplu copiii, si nu imi doresc sa ma adresez acestui caz.

Bun! Uitandu-ne la ce isi doresc parintii si copiii, e clar ca dorintele lor se suprapun pe cadranul 4, unde parintele stie dar copilul nu este pedepsit. E fezabil un astfel de scenariu? Eu zic ca da! Daca da, atunci cum? Solutia pe care am gasit-o eu ar fi sa le spun copiilor urmatorul lucru: “Hai sa facem o intelegere! Daca faci o boacana si vii si imi spui, atunci nu te voi pedepsi. Daca faci o boacana iar eu aflu din alta parte, atunci pedeapsa iti va fi foarte aspra”. Cand zic pedeapsa nu ma refer la bataie, ci la: anularea unei excursii pe care trebuia sa o facem impreuna, interzicerea de a merge la un film, etc.

Ceea ce voi urmari printr-un astfel de targ e sa incurajez comunicarea deschisa intre mine si copil. El va ajunge sa imi spuna atat lucruri care sunt grave, cat si anumite fapte care nu sunt neaparat boacane, sau nu sunt din vina lui. De exemplu imi doresc sa imi spuna atunci cand invatatoarea il bate la scoala. Astfel, voi avea ocazia sa analizez impreuna cu el ceea ce a facut si sa ii explic ca nu e bine, si in acelasi timp voi avea ocazia sa iau masuri pentru ca acest lucru sa nu se mai intample. Si sirul exemplelor poate sa continue, inclusive cu subiecte in care copilul nu are nici o vina, dar el crede ca e vina lui pentru ca asa i s-a spus sau a fost amenintat. Asa s-a intamplat si in film si din cauza fricii de a spune lucrurilor pe nume, un copil de vreo 10 ani a trait departe de parintii lui timp de 2 ani; ba mai mult vietile unor copii ar fi putut salvate.

Inchei reiterand mesajul cu care ma voi adresa copiilor mei: “Hai sa facem o intelegere! Daca faci o boacana si vii si imi spui, atunci nu te voi pedepsi. Daca faci o boacana iar eu aflu din alta parte, atunci pedeapsa iti va fi foarte aspra”.

2 comments:

Dilimache said...

E buna strategia ta, si eu mereu i-am zi fiica-mii ca daca spune e pe jumatate iertata. Dar ce ma fac ca a-nceput cu "vantul e de vina, el a varsat paharul pe jos" sau "nu eu fac galagie, ci papusa vorbeste tare prin mine" ?!?!

Nobine said...

Ha, ha! Copiii sunt foarte inventivi. Pentru mine e important sa distinga binele de rau, chiar daca da vina pe ceva exterior. Ii voi invata sa isi asume responsabilitatea pentru faptele facute.