Monday, February 2, 2009

Viata de cuplu

Sunt un sot atipic. Sau mai bine zis fac parte dintr-un cuplu atipic. Constat cu oarecare mirare ca sunt putini care au o relatie la fel de solida ca pe cea dintre mine si Catrinel. Cum am ajuns la aceasta concluzie? Inca din copilarie, eu sunt obisnuit sa merg cel putin o zi pe saptamana la o miscare sportiva (totul a inceput cu fotbal jucat pe cetatuie, langa turnul de parasutisti, obicei pe la care nu am renuntat pe masura trecerii timpului). In ultimul trimestru al lui 2008 ajunsesem ca in timpul unei saptamani sa merg o ora la inot, o ora si jumatate la fotbal si o jumatate de ora la masaj (pe fondul unor dureri de spate). Toate acestea pentru ca nu vreau sa fac burta, sportul este foarte important pentru sanatate si e o metoda foarte buna de a scapa de stress. Iar uneori baietii isi doresc sa fie cu baietii. Sunt un mare adept al faptului ca fiecare partener dintr-un cuplu are nu doar dreptul, ci obligatia de a avea preocupari si activitati care sunt doar pentru sine. Egoiste! Paralele cu viata de cuplu! De aceea o incurajez pe Catrinel sa mearga in 30+ doar cu prietenele, sa mearga la cafea cu prietenele, la concert cu Julio Iglesias. Si in acelasi timp o apreciez ca imi intelege pasiunea mea pentru boardgames si dorinta mea de a evada din cotidian si a face sport.

Imi doresc ca baietelul nostru sa creasca intr-o familie in care, atunci cand parintii vin acasa, in loc sa se arunce pe o canapea la televizor, sa iasa sa alerge, sa faca miscare, sa iubeasca sportul. Bineinteles ca aceste activitati se pot desfasura in familie impreuna cu mama si cu tata. Dar nu tipul de activitate etse important in aces articol, ci ideea unei activitati separate de viata de cuplu. Ii compatimesc pe cei care traiesc intr-un cuplu dominat de posesivitate, in care dorinta celuilalt de a face anumite lucruri individual este perceputa ca pe un gest de egoism. Imi dau seama ca astfel de relatii de cuplu nu fac decat sa creeze frustrari care sa degenereze in certuri si despartiri. Ca doua bufnite care stau in aceeasi scorbura tot timpul pana cand ajung la concluzia ca partenerul are mai multe defecte decat calitati. Poate suna ciudat, dar imi place ideea ca uneori Catrinel face parte dintr-un grup de vreo patru fete, care merg si se distreaza razand zgomotos la o cafea (ca in filmul Sex and the City), in timp ce sunt admirate de vreo doi baieti care se uita dupa blonda sau dupa bruneta grupului. E important pentru Catrinel sa fie admirata in primul rand de mine, dar in acelasi timp e important ca si cei din jur sa o admire. Si nu doar pentru aspectul fizic, ci si pentru o prezentare reusita, pentru un gest frumos. Si toate acestea in afara cuplului. Cuplul sau viata de familie nu ar trebui sa reduca la zero dreptul la individualitate.

Noi ne bucuram de o relatie bazata pe incredere si pe respectarea reciproca a dreptului fiecaruia de a avea activitati si pasiuni si in afara cuplului.

14 comments:

Dilimache said...

Intr-un mod extrem de ciudat,vroiam sa scriu un post aproape identic chiar acum!!! Fiindca mi-am dat seama ca uitasem de aceasta conditie esentiala supravietuirii cuplului si anume farama aceea de timp numai pt tine. Eticheta de parinte te implineste dar nu exclude, ci intareste nevoia de a fi macar putin din ce erai inainte. Uitasem de asta fiindca cei doi copii si casa nu imi lasau timp... dar tine de respectul de sine si de socializarea de care oricine are nevoie pt a se simti util, dorit, uman, indiferent ce statut are. Tineti-o tot asa!!!

Nobine said...

Ideea acestui articol mi-a venit ieri, pentru ca am mers la inot dupa mai bine de o luna. Dupa 27 decembrie, rolul meu in activitatile casnice a crescut foarte mult, astfel ca am renuntat la masaj, fotbal si inot. Nu am renuntat la a ne vedea cu prietenii, care vin la noi si dupa ce il punem pe Matei la somn, putem sa ne jucam boardgames si sa povestim.
href=www.nobine.ro

Dilimache said...

Nici sa nu renuntati vreodata! Mie mi-a umplut sufletul de implinire o intalnire, ieri, cu o prietena buna dupa cateva luni de izolare, si atunci mi-am dat seama ca asta-mi lipsea... Avem nevoie de tot felul de nimicuri micute si intedependente ce alcatuiesc in final un suflet frumos si mai ales implinit. Si, culmea, un astfel de nimic te energizeaza mai mult decat crezi si te ajuta sa practici mai bine meseria de parinte sau sotie.

Cristina said...

m-am regasit foarte mult in articolul tau si demult aveam eu in minte ideile acestea dar nu asa de clar cum le-ai exprimat tu.
ceea ce am constat eu, din pacate, e faptul ca prea putin oameni apreciaza acea individualitate a partenerului si mai ales nevoia ei intr-un cuplu. Si eu sustin ideea ca e necesara intr-un cuplu si in viata unui om pentru ca eu consider ca e parte din procesul de implinire a acelui om in viata.

mel said...

Mie nu mi se pare ca esti un sot atipic, ci mai degraba un sot normal. Asa ar trebui sa gindeasca oamenii in ziua de azi, si eu cred in inocenta mea ca asa se si intimpla intr-o familie moderna.Nu trebuie sa facem un elogiu barbatului care isi lasa sotia sa iasa in oras cu fetele asa cum nu trebuie nici sa-i plingem de mila sotiei cind barbatul iese la bere cu baietii.Asa ca... keep doing that!:)

Nobine said...

Am vrut sa fiu mult mai vehement in acest articol, dar pana la urma mi-am moderat tonul. Si se pare ca bine am facut, deoarece comentariile care vin sunt de la fete, adica fix de la cine m-as astepta sa fie mai orientate spre o viata bufniteasca (termen pe care l-am inventat cand scriam articolul). Perceptia generala, si se pare ca si a mea, este aceea ca femeile sunt cele care se impotrivesc ca baietii lor sa mearga la bere cu baietii.

Nobine said...

Fetelor, va multumesc pentru comentarii!

Anonymous said...

O chestie foarte ciudata! Acum o ora aveam discutia asta cu o prietena, in care eu incercam sa ii explic exact diferenta dintre identitatea individului si cea a cuplului, care din pacate, vad ca in foarte multe cazuri este una si aceasi.

Nobine said...

Sper ca ai reusit sa o convingi. Daca nu, recomanda-i sa intre pe www.nobine.ro si sa lase un comentariu la acest articol. Poate o conving eu sau cititorii blogului.

Anonymous said...

Suna cool ! Da spuneti-mi si mie, cum aveti TIMP ???? Noi avem 2 pici ( 3 ani, gemeni). Programul zilnic e cam asa: Trezit la ora 6.30, plecat la job la ora ora 7.30. La 9.00 ajungem la job (in Buc, 1,5 ore dus, 1,5 ore intors acasa cu masina - transport in comun sare de 2 ore). Ajuns acasa la ora 19-20. Joaca cu picii, mancare pici, mancare noi, joaca iar, se face ora 22,30-23.00 cand se culca (cand erau ca Matei se culcau devreme dar acuma....)
Mai dureaza vreo 10-15 min pana adorm, se face ora 23.30 (dar am prins si ora 00.00) In timpul asta nu tre sa facem zgomote ca numai auzi (tati, da' ce vorbiti voi acolo, sau...e ceva interesant la TV ?). Asa ca, iti dai seama ca la ora 00.00 ne culcam rupti de oboseala....
Iar in w-e ?? Treaba/treaba/treaba, printre reprize de joaca...
So ? Cluburi ? Baruri ? Sport ? Cam cand ? Vinde-mi si mie pontul, plz.

Nobine said...

Pai hai sa o luam sistematic! In Cluj nu fac mai mult de 30 de minute pe sens de mers la servici. Adica 1h pe zi (deci cu 2 ore mai putin decat in cazul vostru la Bucuresti). Bazinul e la 10 minute de servici, iar masajul este la 7 minute de casa. La servici programul de lucru este de la 9 la 17:30.
Matei se culca pe la 9-9:30. Dupa aceasta ora, stam de povesti, ne uitam la un film pana la ora 00:00.
Secretul iesirii in cluburi il reprezinta bunicii. Ambele cupluri de bunici stau aproape de noi (parintii lui Catrinel la 5 minute de noi, iar ai mei la vreo 20 de minute). Sambata, dormim de amiaza cand doarme si Matei, seara il punem la culcare si vine una dintre bunici la noi. Dupa care noi putem sa mergem in ceva bar sau club.

Anonymous said...

Aha, in parte m-ai lamurit...Da, asta e bine in Cluj, din cate vad, distantele mai mici inseamna timp mai mult si oboseala mai putina... E bina ca stai bunicii cu Matei in w-e, la noi nu se poate, caci vin sa stea cu copiii de luni pana vineri, asa ca nu au cum sa mai vina in in w-e... Fiind gemeni, a fost imposibil sa luam o bona, caci ne ducea la cel putin 1500 ron/luna, dar din ce am studiat piata mai corect e cam 1800-2000 ron.
Noroc cu bunicii ca stau cu ei in timpul saptamanii.
Dar cu Matei cine sta in timpul saptamanii, cat sunteti voi la servici ? Aveti bona ? Intelegi...facut mancare, hranit..schimbat..jucat..etc...
Si cu cumparaturile... Noi tre sa facem cam doua drumuri la Cora sau Carrefour pe saptamana, si asta mananca timp iar, caci dureaza cam 3-4 ore pana terminam (drum si cumparaturi)... consuma astia mici ca termitele... (ex: 15-20L lapte/luna :-))
Sunt curios, poate ne suparam si ne mutam la Cluj... :-)
Sa fie sanatos omuletul cel nou ! Sa vezi peste vreo 2 ani ce 'meciuri' o sa ai prin casa :-)) Nici nu iti inchipui acuma ce inseamna doi, mai ales 2 baieti ! O sa fie ceva mai obositor, da' e super ! Poate ca iti doreai o fetitza, dar sa stii ca e si mai comod asa: haine, jucarii de baiat...de la Matei, apoi joaca de baieti pana or fi mari.

Nobine said...

Cora e la vreo 4 minute de noi, Carrefour la vreo 7.
Avem bona, care vine in timpul zilei de la 8 la 18. Pretul mediu unei bone in Cluj e de 1000 RON. Bona ne ajuta cu mancarea lui Matei, jucat, scos afara, menaj usor in urma lui.

Cristina said...

Noi suntem niste parinti prea "disperati" si ne dam seama ca gresim. Trebuie sa-i trimit sotului meu postul asta. Sa reflecteze si el.