Sunday, March 29, 2009

Timpul trece

Asa este, nu trebuie sa ne reamintesti de truismul: timpul trece.

Ma gandeam zilele trecute ca deja baietelul meu are mai mult de un an jumate. Timpul a trecut foarte repede si constat cat de multe stie deja Matei, e un baietel in toata regula, caruia ii place sa se joace cu mingea, cu lopatica in nisip si sa arunce cu pietricele in Somes. Ma uit la pozele de cand era micut si parca am uitat cum au trecut toate etapele acelea, cand era bebe, a inceput sa isi ridice capul, a invatat sa se intoarca de pe o parte pe cealalta, a inceput sa se taraie, a putut sa stea in fundic, sa mearga in patru labe, sa mearga tinut de mana dupa care sa mearga singur. Acum se schimba de la o saptamana la alta, invata lucruri noi, imita tot ce vede in jurul lui si absoarbe ca un burete tot ce il invata lumea aceasta despre viata.

Inainte sa am copil mi se parea ca parintii care au copii cu varsta de un an ii au de... trei ani, sau dintotdeauna. Ce vreau sa spun, este ca ti se pare ca au copii mici de-o vesnicie. Dar lucrurile nu stau deloc asa. Imi pare rau sa fiu eu acela care da vestea pe care o stim cu totii: timpul trece foarte repede. Copiii cresc.

Faptul ca la 29 de ani voi fi taticul a doi copilasi ma face sa simt ca aceasta trecere a timpului nu este asa de dureroasa ca si cum as fi la 29 de ani fara familia frumoasa pe care o am. Oricum nu ne putem impotrivi acestei curgeri a timpului, dar macar putem sa luam deciziile de viata la momentul potrivit si sa nu lasam trecerea timpului sa decida destinul nostru. Daca derulez viata inapoi, la 22 de ani m-am mutat de acasa, m-am casatorit la 25, la 27 de ani am devenit tatic. Mi-am asumat responsabilitatea deciziilor, pornind de la cea de a deveni independent financiar fata de parintii mei, pana la aceea de a imi intemeia un camin si o familie. M-am inscris si eu in randul celor care se conformeaza modelului clasic de a-si croi viata, iar acest lucru ma face fericit.

E drept ca am avut parte si de noroc, iar doza cea mai mare din acest noroc am incasat-o in momentul in care am gasit femeia alaturi de care sa iau toate deciziile de mai sus: Catrinel. Impreuna formam o echipa excelenta iar acest lucru se poate citi usor pe Matei. Veselia si zburdalnicia lui arata clar ca simte ca face parte dintr-un camin bine inchegat si stabil.

In concluzie, chiar daca timpul trece, el trece si pentru mine si pentru tine si pentru fiecare dintre noi. Eu unul am decis sa fac tot ceea ce tine de mine pentru ca aceasta trecere sa imi aduca fericire. Pentru ca alta optiune nu am. Din toata lumea asta de un infinit de milioane de miliarde de ani, intr-un spatiu de un infinit de milioane de miliarde de ani lumina eu am o singura sansa. Si trebuie sa mi-o joc cat mai bine pentru ca... timpul trece!

2 comments:

Mircy said...

Extraordinar articolul, Calin. Mi-a adus o lacrima, fiindca si eu, la 27 de ani, sunt fericit!

Nobine said...

Ma bucur pentru tine, Mircy. Oricum starea de a fi sau a nu fi fericit este optiunea fiecaruia dintre noi. Iar daca tu zici ca esti fericit, inseamna ca ai optat sa fii asa. Pentru unii e mai greu sa se simta fericiti tocmai pentru ca este asa de simplu.