Sunday, April 26, 2009

Aventuri cu diaree

Completare: si azi am ajuns la Pediatrie 2 pentru ca in continuare Matei a facut caca moale de 3 ori in decurs de vreo 5 ore. Asta inseamna pericol mare de deshidratare, pentru ca nu accepta sa bea mai nimic. Din nou fluturas(branula), din nou perfuzii. Noi deja stim drumul si se pare ca si Matei, pentru ca a fost mult mai cuminte si a plans mult mai putin decat de obicei. Oarecum blazat, s-a obinuit cu atmosfera si cu tratamentul de la spital. Asta ne bucura pentru ca nu mai plange asa de isteric, dar ne necajeste pentru ca in loc sa fim in parculet si sa ne jucam pe topogan, stam si dam apa la fluturas, chinuindu-ne sa il convingem pe Matei sa stea linistit pret de cateva ore pe un pat de spital.

Avand in vedere ultimele aventuri si lucrurile noi pe care le-am invatat, mi-am propus sa scriu pe blog articole in care sa descriu experimentele noastre cu diferite medicamente pe care i le-am administrat sau ne-am chinuit sa i le administram lui Matei. Asta, pentru a ajuta alti parinti cu informatii pe care noi nu le detineam la un moment dat, dar pe care le-am acumulat facand experimente pe Matei. Azi de exemplu, nerabdatori sa mergem acasa (atat Matei, cat si eu), am invatat cum sa ii tin mana lui Matei pentru ca perfuzia sa curga mai repede. Bineinteles, ca acest lucru depinde si de locul pe manuta unde i se pune branula copilasului.

Ce mai tura vura? Griji firesti de parinte care isi doreste tot binele pentru copilul lui. Oricum, nu aveam nevoie sa ne reamintim ca sanatatea e cea mai importanta dintre toate!

Dupa ce joi toata ziua Matei a fost cam cufurit, ne-am trezit vineri dimineata pe la 5 ca ne pornim spre UPU Cluj (urgenta) pentru ca baietelul nu era bine. Tocmai vomase. Chiar daca putem parea ca suntem parinti simandicosi, ne-am dat seama ca in urma unei perfuzii, copilul isi revine extraordinar de repede. Asa a si fost, dovada ca dupa doar vreo 30 de minute de "dat apa la fluturas", Matei a inceput sa ceara de mancare. E drept ca e un pic chinuitor pentru el pana i se pune branula, iar din acest motiv a prins frica de spitale si de doctori imbracati in halate. Asa dupa cum spuneam si intr-un articol precedent, am fost foarte multumiti de profesionalismul si rapiditatea celor de acolo si decat sa ne chinuim si pe noi si pe el acasa, mai bine ne lasam pe mana celor de la UPU. In timp s-a confirmat a fi o mutare castigatoare.

De la UPU, dupa ce te stabilizeaza, esti trimis spre o alta destinatie. In cazul nostru a fost din nou Pediatrie 2. Acolo am fost primiti cu caldura. Coincidenta a facut ca atat acum, cat si data trecuta sa nimerim pe aceeasi garda, atat la UPU cat si la Pedi 2. Matei (foarte plangacios) a fost recunoscut ca si baiatul cu ratoiul (mutunache lui preferat era prezent). Seara am fost la o sedinta cu aerosoli cu adrenalina. Noi avem aparat de aerosoli acasa, dar nu i-am facut niciodata cu adrenalina. Din aceasta cauza am fost luati prin surprindere atunci cand in noaptea de vineri pe sambata, Matei a facut niste scene de plans si istericale cum nu ne-a mai facut niciodata. Am fost luati pe nepregatite pentru ca nu stiam ca poate fi una din consecintele tratamentului cu adrenalina. Parca era bagat in priza: vroia sa faca orice, si totodata se plictisea aproape instant de ceea ce facea. Dupa aproape doua ore in care ne-am intrecut in a gasi activitati cat mai creative care sa ii fie pe plac baietelului, ne-am dat batuti si l-am pus in pat, unde l-am lasat sa planga (si plangea din toti rarunchii) pana cand a adormit. A fost o mica drama pentru noi pentru ca nu am stiut atunci care a fost cauza, iar Matei nu ne-a mai facut niciodata asa o surpriza.

La doua zile de la aceste aventuri, micutul inca nu si-a revenit de tot. Nu are pofta de mancare si uneori este apatic si plouat. Continuam cu regim bazat pe mucilagiu de orez, paine prajita, branza de vaci, morcov fiert, gratar de pui, banana. Problema este ca nu prea vrea sa manance nimic.

6 comments:

Iris said...

Insanatosire grabnica micutului Matei.De cate ori deschid blogul tau si nu vad o postare noua ma gandesc ca puiul mic e bolnav si nu ai ajuns sa scrii.Regret ca e bolnavior Mateiasu' si ii doresc ca de acum inainte ingerasul lui pazitor sa-l fereasca de orice boala.

Dilimache said...

Noi am fost polecati dar acum cand citesc prin ce peripetii treceti ma doare sufletul, si noi tot suntem bolnaviori de vreo luna in valuri dar nu am ajuns la spital, de aceea mi se strange inima cand ma gandesc la Mateiut cum papa el regim si trece prin ce nici unii adulti nu trec. Uf, sa dea Dumnezeu sa fie bine si sa nu mai aiba NICIODATA nevoie de branule si halate albe!!!!!!

Nobine said...

@Iris: iti multumesc pentru rigurozitatea cu care urmaresti blogul. Cuvintele tale ma fac sa fiu foarte atent si sa scriu zilnic, ca nu cumva sa iti dau de banuit cum ca ar fi ceva in neregula cu Matei.

Nobine said...

@Dilimache: chiar ma gandeam ce s-a intamplat ca nu ai mai dat nici un semn de viata. Si noi ne dorim sa nu mai aiba nevoie de branule si halate, dar uneori e mai bine sa apelezi la ele decat sa te chinui acasa cu un copilas caruia ii este tot mai greu sa isi revina. Cel putin asta este concluzia noastra dupa 3 astfel de episoade (unul anul trecut in august si doua in aceasta primavara).

Alex said...

aerosoli cu adrenalina, branula? Omg, bietul copilas. Insanatosire grabnica!

Nobine said...

Asa ziceam si noi, Alex! Ti se rupe sufletul cand il vezi suferind. Merci de urari.