Monday, April 6, 2009

Blog cu 100 de articole

Blogul meu de tatic a ajuns la o cifra rotunda, aceea de 100 de articole. Am inceput timid, candva in septembrie, si pe baza feedback-urilor si a comentariilor primite atat de la familie, prieteni, cat si de la necunoscuti intalniti in blogosfera, am continuat sa scriu si sa mentin deschisa fata de doritori descrierea evolutiei lui Matei si a mele ca si tatic.

Desi am inceput sa scriu mai mult pentru familie si cei apropiati, treptat am constatat ca sunt atrase si alte persoane in acest vartej minuscul iscat de un tatic mai extrovertit. Trebuie sa recunosc faptul ca la un moment dat am avut niste ganduri legate de unde se deplaseaza linia intimitatii familiei mele. Pentru ca blogul este deschis oricui, el poate fi citit de toata lumea, poate chiar si de personaje pe care eu nu mi le-as dori ca si cititori. Am devenit astfel o persoana publica. E drept ca nu cu aceeasi notorietate ca si familia Beckham sau Pitt, dar oricum trebuie sa recunosc ca e nevoie de curaj pentru a scrie si afisa oricui doreste sa citeasca trairi si intamplari intime si dragi mie. Sigur mi-ar fi fost mult mai usor sa ma leg de cate o stire mondena, politica, de sport, etc. si sa imi exprim parerea proprie, sa ii injur pe presedinti si sa imi vars amarul si frustrarea pe net. E de o mie de ori mai usor sa ii critici pe altii, decat sa spui lumii intregi, cu deschidere, care sunt concluziile, sentimentele, gandurile unor parinti. Astfel, am decis sa aleg „calea mai grea”, aceea de a fi constructiv si a propune solutii, decat aceea de a critica si de a rade din tribune in fata unui spectacol in care tot greul este dus de catre actori.

Vestea buna este ca de-a lungul timpului mi-am dat seama ca tematica si poate stilul pozitiv al blogului atrag destul de putini cititori, iar cei care devin cititori adevarati sunt persoane care au preocupari similare cu mine si mai ales mamici (statistica pe care ma bazez se reduce la cei care au devenit followers ai acestui blog si carora le multumesc pentru „fidelitate”). Lor le recomand sa se aboneze si sa primeasca articolele prin RSS, avandu-le astfel disponibile la cateva secunde dupa aparitia lor pe blog. Asa dupa cum am facut-o si in alte randuri, ii laud pe cititorii mei pentru ca atat „aterizarea” lor pe http://www.nobine.ro/, cat si incapatanarea cu care continua sa imi citeasca articolele, denota faptul ca sunt preocupati de sentimente autentice si ganduri adevarate.

Privind in urma, constat ca mi-am dorit sa scriu articole care se inscriu mai mult sau mai putin in una din urmatoarele directii:
Cateva statistici demne de mentionat sunt:

Ca si planuri de viitor voi mentine ritmul de scriere (5 pe saptamana), voi lansa un concurs cu premii pentru cititori pentru a crea un logo pentru brandul nobine, voi invita si alte persoane sa isi exprime parerea pe blogul de tatic, atat prin intermediul comentariilor (accesibile tuturor) cat si prin invitatii speciale pentru guest-post.

La Multi Ani si la cat mai multe articole interesante si bogate in continut, blogule de tatic!

5 comments:

Dilimache said...

1. La muuulti ani si la multe si frumoase postari! Hai ca la 200 se vor inmulti titularii brandului :P
2. Sincere de tot felicitari pentru curaj. Eu stiu cum mi-am inceput blogul, nedorind sa-mi dezvalui nici macar sexul, si iata ca dupa cateva luni abia "scap" cateva poze prin parc sau niscai impresii. Deci bravo ca ai reusit sa te expui atat de curajos lumii...
3. Targetul cred ca este intr-adevar format din cei cu preocupari asemanatoare voua sau cei care va au aproape drept etalon. Eu nu stiu cum am ajuns aici, insa imi face mare placere sa iau cate o gura de aer optimist de la voi. Mai ales in momente cand simti ca-ti pierzi orice dram de ratiune si rabdare (ca acum... parintii stiu de ce)
4. onorata! Si cred ca e mai comod sa citesti deschis blogul cuiva absolut strain si indepartat (geografic) cu un atat de puternic echiibru in educatie si viata. Sunteti frumosi, ramaneti mereu asa! Felicitari!

Iris said...

La cat mai multe articole si inca o data, daca mai era necesar sa stii, iti multumim pentru articolele optimiste, pline de sfaturi si de muuuult bun simt! Aa, si iti multumim ca ne-ai primit ca invitati in familia ta. Eu ma simt bine intotdeauna cand citesc postarile tale. E ca si cum as fi in vizita la prieteni. Toata stima, domnule supertatic!

Nobine said...

Dilimache si Irina: ganduri ca acestea pe care mi le transmiteti ma fac sa pastrez ritmicitatea si optimismul cu care scriu articolele. Din ceea ce mi-ati spus, iata ce m-a emotionat cel mai mult: Sunteti frumosi, ramaneti mereu asa! si iti multumim ca ne-ai primit ca invitati in familia ta

Elena said...

Te felicit,tatic minunat! Te admir si iti doresc sa ajungi cel putin la 10000!!! Respectele mele MAMEI TALE! A crescut un OM ADEVARAT! SARUT MAINILE,DOAMNA!!!!

Nobine said...

Multumesc Elena. Ii voi transmite mamei ce mi-ai spus, pentru ca o va face cu siguranta foarte fericita. Ea urmareste blogul, dar nu sunt sigur ca citeste toate comentariile. Inca o data, merci!