Thursday, April 2, 2009

Intelepciune de parinte

Piticul nostru scump si drag ne-a surprins aseara prin incapatanarea cu care a refuzat sa mearga la culcare. Desi am insistat in mai multe randuri sa il punem in patutul lui, ne-a prins ora 12 noaptea si el inca nu atipise deloc. Bineinteles, ca decibelii si intaratarea au crescut treptat de la ora 9:30 pana la 12, astfel incat am ajus sa fim martorii unei isterii, cu tipete si plansete.

Senzatia de offside pe care am trait-o cu mamicuta lui a fost din cauza faptului ca niciodata el nu ne-a mai facut asa ceva. A avut multe momente in care refuza sa mearga la culcare, dar pana la urma reauseam sa il adormim. Si asta dupa cum ne-am laudat dintotdeauna, Matei a dormit de seara pana dimineata inca de la varsta de 2 luni.

Am luat prin eliminare fiecare cauza posibila: ii erup caninii, il doare ceva, nu se simte bine, ii e frica sa doarma singur dupa experientele petrecute la spital acum vreo doua saptamani, etc. Fiecare din aceste posibile cauze nu statea in picioare pentru ca atunci cand il luam din patut si il puneam pe canapea in living alaturi de noi, era cuprins de un val de fericire, dansa, canta, radea.

Spre ora 12 rabdarea mea a inceput sa cedeze si simteam cum incepeam sa ma enervez si sa ma simt neputincios pentru ca nu mai aveam solutii de iesire din situatie. Parca mainile imi erau unse cu margarina si toate pe care incercam sa le prind le scapam pe gresie, ramanand fara nicio solutie de care sa ma pot agata. Acum stau la rece si analizez ceea ce s-a intamplat pentru ca mi-am propus sa imi controlez trairile si sa nu las sentimentele negative sa imi afecteze gandirea si reactiile in relatia mea cu copilasul. Oricum, problema lui (oricare ar fi fost aceea) nu s-ar fi rezolvat printr-o isterie a tatalui.

Catrinel, inzestrata cu multa rabdare, a venit cu doua decizii care au avut efectul salvator. Prima a fost aceea de a nu aprinde nici o lumina din casa si de a il lasa sa stea cu noi si sa se uite pe geam. Acest aspect l-a incantat foarte tare pe baietel, pentru ca tocmai atunci era masina de gunoi si ridicau gunoiul in spatele blocului. Girofarul mare si galben, zgomotul de motor si de pubele trantite si agitatia personalului, l-au facut pe Matei sa priveasca indelung cu incantarea unui copil fascinat de un spectacol nou. Cea de-a doua decizie a venit in urma celei dintai: odata ce baietelul s-a calmat si a vazut ceva ce i-a facut placere, cu o voce blanda si cu un ton scazut, Catrinel i-a explicat ca trebuie sa il punem la culcare, dar noi vom sta si vom veghea la geam, iar in cazul in care gunoierii revin, il vom chema repede pe Matei sa i-i aratam si lui.

Acum, mi-e ciuda pe mine ca era sa ma las prada sentimentelor de disperare ale unui tatic aflat in fata copilului care plange. In acelasi timp, ma bucur de faptul ca am constientizat ca imi pierdeam rabdarea si astfel am ajuns sa nu cedez plansetelor unui sufletel care poate pur si simplu nu dorea sa doarma in acel moment.

PS: M-am lasat de fumat.

6 comments:

Dilimache said...

Welcome to the club! Ciudaaat, dar si noi priveam azi noapte pe geam, doar ca pe la 3... si diferenta e ca eu chiar plangeam, deci Catrinel - felicitari! Tati - multa rabdare! Iti trebuie pentru fratiorul din burtica :P Iar gunoierii vostri - toata lauda, la noi trec doar ziua ca sa incurce circulata si mai mult.

Nobine said...

Sper ca si Matei sa mosteneasca rabdarea lui maica-sa. Sunt amandoi in zodia fecioarei.

Alex said...

nu stiu dece, dar la mine in blogroll Nobine sta jos, pe ultimul loc cu eticheta "actualizat in urma cu 4 luni". Ceva nu functioneaza normal..
Ah, buna ziua :)

Anonymous said...

Deci...pregateste-te ! :-) Cum spuneai mai devreme, piciul creste..creste..creste.... Nevoia de somn scade, apetitul de joaca/curiozitate creste si el... Astfel de 'show-uri" se vor inteti, asta e, mai ales cand te ve 'intelege' cu el:
Exemplu.
varsta cca 3 ani.
Subiect: baietel
Ora: 21.30
Tata: Gata, hai e ora de nani:
- Mai stau un pic, nu mi-e somn acuma
- Ba da, hai ca maine ne trezim devreme.
- Vreau sa citesc o carte (adica se uita la poze)
- Bine, 5 minute. Dar apoi te culci da ?
- Bine. Da..
Dupa cca 7 minute.
_Gata, au trecut 5 minute.
- Ba nu, nu au trecut...
- Ba da, gata, au trecut.
- Vreau pipi.
Se duce si face.
- Acuma, hai, in pat.
Ma bag si eu in pat dar......
- Vreau niste apa, mi-e sete.
Aduc apa, bea.
- Hai acuma, nani.
Se baga in pat, sting lumina.
Dupa 5 min se aude:
-Tati !
-Ce ce ?
- Nu pot sa dorm.
De ce ?
- Nu pot, nu pot...
Hai, te rog sa te culci...
Bine-bine...promit eu ca ma culc. Da' unde mie pernitza ? (are una mica cu care doarme cateodata). Nu pot sa dorm fara ea.
O caut si i-o aduc.
Alte 5-6 minte.
- tati....
Da (!!!!^$&$&!!!)
- S-a auzit un zgomot..
- Nu s-a auzit nimica, hai te rog sa te culci, ca incep sa ma cam supar.
_Bine, ma culc, promit. (promite orice)
- Tati.....
- DAAAAAA (tzip doar in gand)
- aaa, nu tati, de fapt pe mami o strigam..
- Mami s-a culcat, nu vine. ma culc si eu, gata, liniste ca nu mai vin....
Dupa vreo inca 5 minute...
- Tati ! Iar vreau apa ! Tot mi-e sete...
Inca nu raspundem...
- Hei ! Mi-e sete ! sa stii tata, ca ma duc sa imi iau singur...
Incercam sa fim calmi.
-Bine, mai bea si acuma, chiar gata !
Se face ca bea putin...- Auzi tati, da' mai stii poveatea aia frumoasa....cum se chema ?
- Hei, lasa povestea, o sa ti-o spun maine...acuma e deja f. tarziu. ma culc, si poti sa ma chemi cat vrei ca nu mai vin...tati e obosit.
...se mai foieste prin pat vreo 10 minute, apoi..in sfarsit...LINISTE...

Ti-a placut ?

Plansetele si caraielile se vor transforma in astfel de discutii...haioase de altfel, da' cateodata iti vine sa explodezi, mai ales cand e deja 11-12 noaptea si tu mai ai de facut una-alta... Nu prea mai merge cu masini de gunoieri.... :-)

Nobine said...

@Alex: multumesc de atentionare! Studiez cum pot sa remediez situatia. S-ar putea sa fie din cauza faptului ca mi-am mutat blogul pe domeniul propriu.

Nobine said...

@Anonymous: Mi-a placut. Sincer, chiar am ras cu hohote cand am citit comentariul tau. Mi se pare excelent cat sunt de creativi atunci cand doresc sa inventeze pretexte de a te tine de vorba sau de a face ceva ce nu ar trebui sa faca. Asa cum zicea un comentator la un alt articol: Nu vorbesc eu, ci vorbeste papusa prin mine :)