Tuesday, April 21, 2009

Tati zice XI... Echilibrul intre Asta da! si Asta nu!

Acesta este al noualea articol din seria "Tati zice."

M-am obisnuit ca in ultima vreme, de cand a dat caldura si ziua este lunga, cand ajung acasa, Matei sa ma astepte aproape lipit de usa de la intrare, dornic sa iesim afara, sa mergem cu masina, sa facem ceva interesant. Intr-una din zilele acestea, cand ajung acasa, Matei insista sa imi arate ceva in bucatarie. Nici nu ma lasa sa ma descalt, ma trage sa imi arate ce a facut el. Ma las condus in bucatarie si constat ca pe doi pereti dati in lavabil alb si-au facut aparitia niste urme de pix albastru. Pe un ton mai mult jovial, i-am spus:”Vai, Matei, dar nu-i voie”. Afimatia mea l-a facut sa scanceasca un pic. L-am inteles de ce s-a suparat: el era mandru de ceea ce descoperise si de ceea ce realizase, abia a asteptat ca eu sa ma intorc acasa si el sa imi arate cu mandrie isprava lui. Faptul ca eu am catalogat-o ca pe o boacana, l-a necajit in sufletelul lui.

De cand s-a nascut Matei stiam ca la un moment dat va veni si acest moment in viata lui, in care va descoperi placerea de a lasa urme pe pereti cu pixul, creionul sau alte instrumente. Chiar am avut o dicutie la un moment dat cu Catrinel si ne gandeam unde ii putem amenaja lui Matei un loc in care sa isi manifeste pornirile artistice. Probabil ca un loc special amenajat nu va fi pe gustul lui, pentru ca nimic nu se compara cu darele lasate pe lavabil.

Trebuie sa gasesc echilibrul intre a-l invata pe Matei ca sunt anumite lucruri pe care nu are voie sa le faca si a-i da libertatea de a experimenta lucruri, de a cunoaste lumea. Nu imi doresc ca baietelul meu sa devina un copil razgaiat caruia i se permite sa faca orice, dar nici nu vreau sa ii inhib curiozitatea, dorinta de a explora lumea, de a-si asuma riscuri. Voi fi foarte ferm atunci cand actiunile lui il vor pune in pericol pe el sau pe cei din jur, sau cand risca sa produca pagube materiale grave. Dar in acelasi timp, pentru fiecare actiune a lui pe care eu o percep ca si “boacana” ma voi intreba daca exista suficiente motive sa il cert sau sa ii interzic sa faca un pas in afara liniei rosii. Pentru buna integrare a lui in societate, trebuie sa inteleaga ca exista reguli care daca sunt respectate de catre toti, tuturor le este bine.

E greu de trasat aceasta linie intre cele doua tipuri de actiuni. Pot insa sa enumar actiuni interzise si actiuni permise.

Dintre actiunile interzise (periculoase): refuzul de a sta in scaunelul de masina, sau de a purta centura de siguranta a scaunelului, lovirea oglinzii sau a usii de termopan cu un obiect care ar putea produce spargerea acestora, traversarea strazii fara sa ma tina de mana.

Dintre actiunile permise: sa mearga in patru labe pe scari, in iarba, pe trotuar, sa se suie singur pe topogan, sa puna mana pe catel, sa se joace cu obiecte care nu sunt jucarii (oale, polonice, telecomanda de la televizor, matura, farasul, galeata, cheile, etc), sa manance singur chiar daca se murdareste din cap pana in picioare, sa interactioneze singur cu ceilalti copiii (fara sa il bat la cap ca aia e jucaria altui copil sau ca sa ii dea si lui Gheorghita lopatica lui ca si Gheorgita e baietel ca si el).

No comments: