Monday, May 25, 2009

Tati zice X...4 metode simple de a dezvolta inteligenta copiilor

Acesta este al zecelea articol din seria "Tati zice."

Sunt preocupat de educatia lui Matei. Vreau ca el sa se dezvolte armonios, in pace si intelegere. Am identificat 4 metode la indemana oricui, care contribuie la dezvoltarea inteligentei copilului.

1. Incurajeaza efortul mai mult decat realizarea finala. Cum aplic aceasta recomandare in practica? Acum Matei este in perioada in care invata sa vorbeasca. Noi ii tot spunem: cum zici la cutare lucru? Baietelul inventeaza ceva si ne raspunde, chiar daca sunetele scoase de el nu au nici o legatura cu cuvantul despre care il intrebam noi. Chiar daca realizarea finala nu este cea dorita, eu il incurajez si ii spun "Bravo". Astfel urmaresc ca lui sa nu ii fie frica sa incerce de teama unui esec.

2. Amana recompensa. Aceasta metoda este cam dificil de folosit avand in vedere varsta de doar un an si aproape noua luni ai lui Matei. La aceasta varsta este chiar indicat sa ii oferi recompensa cat mai aproape de momentul in care face ceva ce merita premiat, la fel cum si pedeapsa trebuie sa fie in stransa legatura cu fapta nedorita. Degeaba il pedepsesti maine pentru o prostie pe care a facut-o azi, pentru ca el nu va sti, asa ca efectul obtinut va fi doar acela de a avea un copilas confuz. Oricum, pe termen lung imi propun sa il invat ca adevaratele realizari in viata se fac cu multa rabdare, iar recompensele cu adevarat importante de multe ori se lasa asteptate. Daca el isi va dori bicicleta de pe raft, chiar daca in momentul acela noi ne vom permite sa ii cumparam acea bicicleta, ii vom propune un plan de economisire in care de exemplu el sa puna jumatate din banii adunati (care vor proveni tot de la noi sau de la matusi, prieteni, bunici), iar noi vom pune cealalta jumatate de bani. In acest fel il vom invata cat de greu este sa aduni bani, iar decizia de a da banii adunati pe bicicleta va fi a lui.

3. Limiteaza masurile punitive. Copiii (la fel ca si adultii) raspund cel mai bine atunci cand sunt laudati si incurajati. Din pacate, insa, de multe ori atunci cand cineva face ceva bun, noi consideram ca acel ceva e firesc sa se intample, in timp ce atunci cand cineva face ceva gresit, nu vom rata ocazia ca sub pretextul ca dam feedback sa ii atragem atentia asupra greselii. Acelasi lucru se intampla si in familie. Copilul are trei tipuri de atentie pe care o primeste din partea parintilor: pozitiva, negativa si ignorare. Dintre toate, cea mai neplacuta este ignoranta (asa cum zice si Vama Veche: "In dragoste indiferenta-i cea mai grea"). Asa ca atunci cand noi nu ii oferim deloc atentie, el prefera sa faca prostii, pentru ca asa e sigur ca ne va castiga atentia. Prefera sa il pedepsim decat sa il ignoram. Ei bine, eu ca parinte trebuie sa il laud, sa incurajez comportamentele pozitive care vor fi adoptate de copil in detrimentul celor negative. Matei a avut cateva momente (foarte putine, din cate imi aduc aminte doar vreo 4) in care i-a muscat pe cei din jur. Din dragoste si alintadu-se, a muscat-o pe bunica-sa, m-a muscat pe mine si a muscat-o pe maica-sa. In aceste situatii am preferat sa ignoram momentul, decat sa facem o tragedie in care sa ii spunem ca nu ii bine si ca nu ii voie si asa si pe dincolo. Astfel, am reusit sa nu subliniem momentul ca atare si sa nu ii transmitem copilului ca muscatul este un eveniment iesit din comun care daca va fi repetat, ne va atrage atentia. In schimb, prefer sa il laud atunci cand face ceva bun, cand isi aduna jucariile, cand are initiativa.

4. Lauda pentru a stimula curiozitatea. Atunci cand Matei incepe sa exploreze lumea din jurul lui, nu intervin decat in momentul in care s-ar putea pune in pericol. Daca vrea sa se catere, il las si il ajut. Daca vrea sa ma urmareasca atunci cand lucrez cu instrumente "periculoase" (gen cutit, foarfeca, surubelnita, etc.) il las sa priveasca, il las sa atinga, il supravechez indeaproape, dar sunt mandru ca este curios si isi doreste sa cunoasca lumea. De fapt cred ca aceasta este una din cheile succesului in general in viata: aceea d a fi curios, dornic sa stii mai multe, sa cunosti persoane, fenomene, tari, culturi, etc. Curiozitatea si dorinta de cunoastere este fenomenul care a adus omenirea la stadiul de dezvoltare actual.

5 comments:

Dilimache said...

hehe, ai grija cu pct. 4, e foarte constructiv si-i dezvolta independenta si siguranta de sine dar trebuie sa fii cu ochii-ntr-o mie. Nu vreau sa-mi amintesc cand mi-am vazut nepoata de varsta lui Matei cu un cutit mare in mana dupa o secundica de neatentie.
Cu 2-ul si acum mai lucram cu bunicii, fiindca daca iese cu ei sunt tentati sa-i tot cumpere cate o prostioara, ori noi de cate ori ii oferim ceva e pentru ca a meritat.

Manu said...

Metode care ar trebuie urmate si sint de foarte mare bun simt; le-am urmat si eu mai ales pct 3. Am dat ignore cat am putut, dar din pacate inca avem de tras cu "bataia"; Luca musca rar, dar ii place sa dea palme... sint insa convinsa ca voi gasi metoda sa-l fac sa inteleaga ca nu trebuie sa loveasca cand se enerveaza..
P.S. Mai ales ca pe Matei il imbratiseaza la greu in ultima vreme :)

Nobine said...

Manu, cred ca Luca a depasit de mult momentul 3. Un pic de fermitate nu strica.

Iris said...

Foarte bune metodele tale, dar la Luca nu functioneaza intotdeauna. Daca il ignor se aseaza (da, se aseaza si nu se tranteste, ca doar nu e flet sa se loveasca!) pe jos atat de teatral de parca ar fi cel putin Hamlet...

Nobine said...

Asa e, aceste metode sunt valabile pana cand problema se acutizeaza.