Thursday, May 28, 2009

Rutina de familie iti aduce tihna

Dragutul de Matei isi cunoaste tot mai bine rutina. Stie care sunt momentele zilei si cu cine si le petrece. De vreo cateva saptamani a inceput sa ma conduca in scara blocului atunci cand plec dimineata spre servici. El stie ca il iau pe Uaua cu mine. Acesta este ecusonul meu, cartela pentru accesul la servici, pe care am desenat un Snoopy. Catelul Snoopy face ua-ua, asa ca in limbajul colocvial Grigorovici, Uaua inseamna ecusonul lui tata.

Inainte de a iesi din casa, ma asez pe scaunelul lui Matei pentru a ma incalta. Copilasul stie ca trebuie sa imi aduca buretele cu silicon cu care tati isi lustruieste pantofii inainte de a iesi pe usa. Pe pitic il distreaza faptul ca tata isi lustruieste pantofii. Intre timp, el s-a si postat la usa, asteptand sa descui si sa plec.

Cand deschid usa, primul care iese din casa este Matei. El fuge repede la balustrada si adopta pozitia pentru a face tai-tai lui tata. Trimite pupici in aer si ma saluta. Eu ma straduiesc sa memorez imaginea copilului dragut pe care il las acasa. Ma gandesc ca pe el il va astepta o zi de aventuri cu iesit in parculet, plimbat cu autobuzul, aruncat pietricele in apa si toate cate le mai face el pe parcursul zilei. E placut gandul ca ii lasi pe cei dragi acasa, iar ei sunt principalul motiv pentru care tu te pornesti in fiecare dimineata la servici. Oricum si daca esti singur si pleci in fiecare dimineata de acasa, tot exista o ratiune pentru care mergi la servici. Dar cand aceasta ratiune este dublata de faptul ca nu mergi pentru a-ti fi tie mai bine, ci pentru a le fi si celor dragi tie mai bine, stii ca esti incojurat de oameni dragi si apropiati pe care ai reusit intr-un fel sau altul sa ii atragi in viata ta. In primul rand mi-am dorit acest lucru, mai apoi am avut noroc, iar restul inseamna viata linistita a unui tatic. Nu am nici curajul lui Stefan cel Mare, nici inspiratia lui Eminescu, nici adrenalina lui Prunariu. Am doar tihna lui Calin Grigorovici.

10 comments:

Iris said...

Nu cred ca se pot compara curajul lui Stefan cel Mare, inspiratia lui Eminescu sau adrenalina lui Prunariu cu fericirea Taticului Calin Grigorovici. Pupici micului alpinist Matei!

adriana said...

Pai sa iti tihneasca mult timp..si sa ai bucuriile astea mereu...e din ce in ce mai mare, Mateiut...

Jester said...

Salut, va invit sa sustineti un proiect cultural pentru copii.

E vorba de un site de carti gratuite in format electronic, care se pot printa cu o imprimanta obisnuita si capsa cu un capsator de birou.

Obtineti astfel o colectie intreaga de povesti frumoase. Textele si ilustratiile sunt puse la dispozitie de scriitori, traducatori si ilustratori care demonstreaza ca pot face si ceva din suflet, nu doar pentru bani.

Va rugam sa ne vizitati siteul si sa ne sprijiniti descarcand povesti. Ne gasiti pe siteul http://www.povestealuijester.blogspot.com

Nobine said...

@Iris: e greu sa le compari pentru ca sunt concepte diferite. E ca si cum ai vrea sa compari mere cu rosu. Ce vroiam sa spun este ca viata mea nu iese din banalul miliardelor de vieti despre care nu stie nimeni. Sau aproape nimeni. Peste 500 de ani e putin probabil sa se mai vorbeasca de Calin. Cu toate astea, eu sunt fericit acum, chiar daca imi accept viata "banala".

Nobine said...

@Adriana: e tot mai mare si ma smecher. Iar parintii tot mai mandri ca niste pauni.

Nobine said...

Mult succes in proiect, Jester!

Dilimache said...

Domnule G, declar fericirea de parinte mai presus decat orice alt sentiment :D. Fiindca tu vorbesti de partea cealalta a baricadei, m-ai impresionat fiindca eu cunosc numai bucuriile si stresul celui care ramane acasa cu copiii. Frumos post!!!!!

Laura said...

Frumos :)

Nobine said...

Multumesc pentru aprecierea postului, Doamna D!

Nobine said...

@Laura: nu stiu daca zici frumos pentru articol, sau frumos pentru tihna taticului. Sper ca pentru cea din urma.