Friday, June 12, 2009

Despre revederea de 10 ani

Am fost ieri prin parc pe la Chios. Ne place atmosfera de pe terasa din spatele restaurantului: aer liber, familii cu copii si muzica live. Ingrediente suficiente pentru o dupamasa reusita.

Matei a fost foarte incantat sa poata urmari formatia cantand, sa vada rata cu boboceii pe lac, sa sara in balta de pe terasa. Foarte atras a fost de de banchetul care se desfasura in restaurant. Muzica si oamenii care danseaza il atrag pe micut. Asa ca nu e de mirare ca tragea de mine sa mergem chiar in fata restaurantului sa vedem cum se distreaza cei de la banchet. Destul de repede mi-am dat seama ca este banchetul de clasa a 12-a de la liceul meu (Avram Iancu ). Banchetul primelor generatii nascute complet in democratie. Am identificat o parte dintre profesori si salutandu-i, am purtat discutii cu o parte dintre ei.

Cel mai mult am povestit cu doamna profesoara de fizica. Mi-a facut deosebita placere sa povestesc cu dumneaei, avand in vedere ca ea mi-a cultivat placerea pentru fizica mecanica, atunci cand am mers la olimpiada in clasa a 9-a.

Generatia mea a sarbatorit anul trecut 10 ani de la terminarea liceului. A fost un eveniment care mie mi-a placut foarte mult, avand in vedere ca ne-am adunat 22 de colegi de clasa (din vreo 30), iar revederea a fost deosebit de placuta. Ne zicea diriga ca de regula la acest tip de revedere fiecare isi scoate orgoliul la rampa, incercand sa arate cat de multe a realizat intre timp. Si tot diriga ne zicea ca acest lucru nu a fost deloc valabil in cazul nostru. Asta poate si pentru ca am fost o clasa unita, care am pastrat legatura si dupa terminarea liceului (fiind toti clujeni si mergand la facultati din Cluj), asa ca in mare se stia despre situatia fiecaruia. A fost placut si totodata ciudat sa discut cu colegii de liceu (pe care i-am gasit aproape neschimbati) despre copii, joburi, afaceri.

Acest gen de momente trebuie marcate in viata. Sunt niste etape pe care e placut sa le petreci alaturi de oameni care te cunosc foarte bine pentru ca ai petrecut alaturi anii in care te definesti ca si individ si parcurgi toate aventurile din parcul de distractii numit adolescenta.
Anul acesta Catrinel are revederea de 10 ani. Imi pare rau sa constat ca majoritatea colegilor ei aleg sa nu fie prezenti la aceasta intalnire. Pot presupune ca motivele sunt legate de bani, orgoliu, insatisfactie, dezinteres. Oricare dintre aceste motive (poate cu exceptia celui legat de bani) sunt niste piedici care nu ar trebui sa stea in fata revederii fostilor colegi. Acum, cand foarte mult din succesul in viata si cariera este asigurat de capacitatea de networking, de abilitatile de a inchega colaborari cu oameni pe care ii stii de mult timp.

Cand am ajuns anul trecut in liceu, dupa o absenta de 10 ani, singurele schimbari (legate de aspect) au erau afisele publicitare cu Kenvelo. In rest am regasit pentru cateva minute atmosfera si placerea vietii de liceu. Asa dupa cum zicea unul dintre colegi: daca acum ar suna de intrare, am putea linistiti sa incepem o ora de chimie (de exemplu) si fiecare si-ar sti locul din banca si poate chiar ne-am aduce aminte ca apa si sare inseamna saramura si nu acid clorhidric si soda caustica.

Am fost fericit sa fiu din nou licean timp de cateva minute!

2 comments:

calinvd said...

Si eu am avut intalnirea de 10 ani anul trecut ..am fost 70% dintre colegi si ne-am simtit foarte bine.

Out of topic: http://www.ted.com/talks/gever_tulley_on_5_dangerous_things_for_kids.html

Nobine said...

Merci de comentariu, Calin. Subliniaza inca o data faptul ca fiecare poate alege cat de mult sa se bucure de un eveniment.