Monday, June 29, 2009

Tati zice XI... Sfaturi pentru prietenii parintilor

Acesta este al unsprezecelea articol din seria "Tati zice" si il dedic cu inima deschisa prietenilor nostri sau prietenilor parintilor lumii.

Parintilor le este de multe ori greu sa faca fata abordarilor propuse de prietenii lor care inca nu au copii. Acestia din urma nu reusesc sa inteleaga anumite situatii cu care se confrunta parintii. De aceea, m-am gandit sa le ofer o lista de noua ponturi care sa ii ajute sa se puna in pielea parintilor.

1. Cand le lansezi o invitatie la un suc sau o plimbare in parc, asteapta-te ca prietenii tai cu copii sa isi doreasca sa isi aduca plozii dupa ei. Asta din cel putin doua motive: pentru ca isi doresc sa isi petreaca timpul liber alaturi de fiintele cele mai dragi lor, sau pur si simplu nu au cu cine sa isi lase copiii. Prin urmare, nu trebuie sa o iei ca pe o lipsa de consideratie fata de tine faptul ca ei vin insotiti.

2. OK, accepti faptul ca ei vin cu copiii. Atunci trebuie sa accepti si faptul ca nu veti avea o conversatie neintrerupta, ca pe vremuri. Copiii sunt plini de energie si au nevoie constanta sa fie in centrul atentiei. Asa ca ei vor apela la un arsenal destul de larg de a-i intrerupe pe parinti din conversatie.

3. Daca vrei ca ei sa fie prezenti la un eveniment neinsotiti de copii, cheama-i cu cel putin 24 de ore in avans, pentru a le oferi destul timp sa aranjeze lucrurile in asa fel incat sa aiba cine sa stea cu copiii.

4. Daca vrei ca ei sa nu fie prezenti la un eveniment (insotiti sau neinsotiti de copii), decide-te pe loc si cheama-i cu maxim 3 ore inainte de inceperea evenimentului. Astfel ai sansa ca ei sa nu aiba suficient timp sa gasesca pe cineva dispus sau disponibil sa stea cu copiii.

5. Inainte de a le oferi pufuleti (dulciuri, cipsi, coca-cola, etc) copiilor, intreaba-i mai intai pe parintii lor. Fiecare parinte decide alimentatia pe care doreste sa le-o ofere copiilor, asa ca aplicand acest sfat, poti evita situatii jenante in care fie ei nu au curajul sa iti zica (si ei se streseaza si se simt prost), fie ti-o zic si tie iti pica aiurea.

6. Atunci cand esti martorul a ceea ce ai cataloga „criza de isterie” a unui copil, nu te grabi sa tragi concluzia ca ai de-a face cu parinti care nu stiu cum sa isi stapaneasca odrasla. Criza poate avea cauze multiple: copilul este obosit, ii ies dintii, il doar stomacul, il deranjeaza ca nu reuseste sa faca ceva ce fac adultii, etc. Si micutii nostri au zile mai bune si zile mai putin bune, dar ei prefera sa planga decat sa tranteasca farfuriile prin casa sau sa arunce cuvinte amare celor din jur.

7. Daca vrei sa ii duci un cadou micutului si nu stii ce (pentru ca nu cunosti foarte bine ce le-ar fi util sau distractiv, sau pur si simplu nu ai idee), e preferabil sa ceri sfatul cuiva sau chiar sa ii suni si sa ii intrebi direct pe parinti. Astfel te asiguri ca „surpriza” ta va fi apreciata si nu va fi aruncata undeva pe un raft.

8. Daca esti racit, parintii prefera sa le spui, decat sa se trezeasca la o intalnire cu tine ca le stranuti fix in freza copiilor. Asadar, amana intalnirea cu copiii daca stii ca te paste vreo raceala.

9. Atunci cand stabilesti o ora de intalnire, chiar daca erai obisnuit cu punctualitate, copiii au un talent deosebit de a intarzia cu imbracatul, spalatul, incaltatul. Cand sa iasa pe usa, parintii se pomenesc cu un „vreau caca”, sau hai sa luam si jucaria aia. Uneori trebuie sa se intoarca din drum pentru ca au uitat apa, mingea, tractorul, servetelele, etc.

8 comments:

Dilimache said...

Foarte bine sintetizat! Foarte bine..

Nobine said...

Merci, Dilimache! Mai spune si tu daca sunt si alte ponturi pe care le-am uitat.

Fram said...

Cat adevar... foarte bine spus. Mai ales foarte adevarat cand sintem in Bucuresti si prietenii mei chiar nu au copii.. sint acum la ei si le citesc cu voce tare, avand in vedere ca diseara vin la gara sa-mi vada nazdravanul

Nobine said...

Merci de apreciere, Fram. Sa iti fie sanatos nazdravanul!

Manu said...

Fram eram eu... Manu, dar cum scriam de pe computerul lui Fram si ma grabeam n-am apucat sa-mi aleg "identitatea" ...

mara said...

:D este!

Nobine said...

@ mara: asa e :)

Nobine said...

@ Manu: si eu eram Calin. No bine.