Monday, June 15, 2009

Treptat renuntam la scutece

Matei a facut progrese substantiale in ceea ce priveste antrenamentul lui pentru a renunta la scutec si a trece la chiloti, ca un „baietel mare”. Poate ca un an si opt luni este o varsta frageda la care sa ii propui micutului sa renunte la scutec, dar asa dupa cum scriam si acum o luna, am pornit pe acest drum pentru ca nu vrem ca sa ajunga sa se intrebe de ce el trebuie sa renunte la scutec, in timp ce bebe (fratiorul) are voie sa poarte.

Cu multa perseverenta si rabdare, dar mai ales cu mai multe schimburi de haine in permanenta la noi, am inceput sa il lasam pe Matei tot mai mult sa poarte doar chilotei in timpul zilei, mai putin in timpul somnului de dupamasa si cel de noapte. La inceput, Matei facea pe el si pentru ca noi ii spuneam ca ii rusine, ajungea sa se frustreze si sa planga. Acestea au fost primele semne prin care noi am evidentiat pisu ca pe un eveniment special, rugandu-l sa controleze ceva ce pana atunci el pusese pe pilotul automat. Un alt obstacol pe care a trebuit sa il depasim a fost acela ca el nu dorea sa faca din picioare. Obisnuid fiind de pe la 8-9 luni sa faca pe olita, gasea ca in picioare este o pozitie inconfortabila pentru el. Acest obstacol a fost depasit in doua etape:

  1. Prima oara i-am aratat eu cum se face din picioare
  2. Dupa ce a vazut care e procesul, intr-o seara la baita, cand l-am pus in vanita lui, a dat drumul din picioare la pipi. Evenimentul ne-a umplut de bucurie pe mine si pe maica-sa, si pentru ca noi credem foarte mult in descurajarea actiunilor negative prin ignorare sau usoara mustrare, in schimb incurajarea sustinuta a actinilor pozitive prin laude, atunci cand Matei a facut pipi din picioare l-am aplaudat si l-am laudat ca si cum ar fi castigat campionatul mondial de fotbal.

Facutul din picioare a fost o batalie castigata, care ne-a adus mai aproape de obiectivul final dorit.

Incercarile noastre au fost intre timp curmate de un val de ploi si aer rece, cand am considerat ca riscam sa raceasca saracul, daca noi il lasam sa umble ud, chiar si prin casa. Acceptand ca poate va trebui sa o luam de la capat (dar nestiind ca de fapt ne inselam), am recurs din nou la scutec.

Se pare ca fix aceasta perioada de ragaz, in care nu am mai pus presiune pe Matei, l-a ajutat sa inteleaga mai bine ceea ce i se intampla si a ajuns sa se ceara. E incantat sa faca in veceul oamenilor mari (il tin eu in brate pe marginea veceului) si sa traga apa, pe olita, sau chiar la tufa. Iar noi suntem si mai incantati de faptul ca el stie sa se ceara atunci cand il trece.

Cel mai mare secret al succesului este faptul ca facem o echipa foarte buna cu Catrinel, in care ne incurajam reciproc sa avem rabdare cu baietelul, in care suntem consistenti si fideli deciziilor pe care le luam impreuna. Aplicand acelasi stil constant, in care ii explicam lui Matei si ii suntem alaturi atunci cand ii este greu, micutul a dobandit incredere in ceea ce facem si in ceea ce vrem. Dar mai ales a dobandit incredere in el ca poate sa faca ceea ce ii propunem. De fiecare data cand imi cere ajutorul, prima data ii spun ca „poti si singur” si abia dupa ce constat ca nu poate, sau ca se pune in pericol, il ajut explicandu-i solutia. Copilul stie ca ii vrem binele, si fiind din aluat bun, ne asculta si ne ajuta sa trecem cu bine peste aceste etape de care ne va fi foarte dor si de care ne vom aduce aminte plangand atunci cand el va fi un flacau mare.

Procesul de renuntare la scutec inca nu este la final, dar suntem pe calea cea buna!

3 comments:

adriana said...

succes...

Miutza said...

felicitari pt rezultatele obtinute pana acum, se pare ca ati aplicat metoda perfecta ;) succes pe mai departe!

Nobine said...

Sa stii, Miutza ca se mira mamicile in parculet atunci cand Matei se cere sa faca pipi din picioare la tufa. Au fost mamici care au vrut sa vada cum Matei nu poarta decat chilotei.
Merci de incurajari!