Sunday, July 19, 2009

Retatificarea

Retatificarea este o experienta pe care o recomand oricui. Emotiile acestui eveniment (ca si tatificarea, de altfel) sunt foarte puternice si extrem de placute.

Ma bucur ca sunt barbat si nu trebuie sa trec prin durerile care le sunt rezervate femeilor. La cat sunt eu de "rau" de durere cred ca as lesina acolo.

Ca tata esti ca un antrenor care sta pe banca pentru ca nu poate fi in teren, in schimb iti sare inima in piept ca o minge de ping-pong si numai cand arbitrul sughite.

La nasterea lui David am fost mai calm un pic decat la nasterea lui Matei. Deh, e vorba de o a doua experienta. Iar calmul acesta (calm e mult spus, dar in fine...) a provenit doar din faptul ca stiam care sunt etapele, cel putin teoretic, daca nu apar complicatii. Adica stiam ca voi sta un termen de x minute sau ore in incaperea de la intrare, dupa care aflu ca mi s-a nascut baiatul, dupa care astept ca sa iasa mama din sala de nastere si sa o trimita pe salon. In afara de acest retetar, totul este o aventura in care iti doresti din tot sufletul ca cei doi sa iasa bine si sanatosi in urma unuia dintre cele mai uluitoare procese ale naturii, te intrebi cum arata micutul, iti doresti ca totul sa treaca repede (cu siguranta ca mamicile isi doresc acest lucru de un milion de ori).

Asa ca inarmat cu rabdare, m-am instalat pe scaunul de plastic albastru asteptand deznodamantul. Spre deosebire de data trecuta, parca nu erau asa de multe tiganci care sa puiasca pe banda rulanda, sosind cu salvarea si copilul pe jumatate in chiloti. A fost o zi mai linistita din punctul acesta de vedere.

Stiam ca din momentul in care i-au spart apa lucrurile se vor derula oarecum rapid, dar sigur nu ma asteptam ca in doua ore si jumatate de la momentul spargerii apei sa imi vad cel de-al doilea fecior. Am auzit un scancet la un moment dat si am glumit cu mama lui Catrinel ca asta o fi Davidutul nostru. Gluma a fost cat se poate de reala, pentru ca imediat a aparul domnul Profesor (caruia ii suntem extrem de recunoscatori atat pentru Matei cat si pentru David) si m-a poftit sa "imi vad feciorul". Reactia mea a fost exact aceeasi ca si atunci cand mi-a fost aratat prima data Matei. Am trantit un "Nu cred!" de om surprins de Mama Natura prin maretia senzatiei de parinte. Cu gramul de prezenta de spirit pe care l-am avut, am reusit sa o intreb pe asistenta cat cantareste micutul si ce nota a luat. Astfel am aflat ca David al meu este un bobolot de 2900 de grame care a luat primul de 10 din viata lui. Inainte de Matei credeam ca sa ai 10 ca si scorApgar este ca si cum iti dadeau 10 la educatie fizica la scoala, ca sa nu iti strice media la mate si la romana. Ulterior am aflat ca de fapt e o scofala mare sa iei 10 la nastere.

La scurt timp Catrinel a fost trimisa pe salon unde am aflat ca totul a decurs atat de repede, incat nici macar epidurala nu au apucat sa ii faca, totul fiind pe viu asa cum i-a fost dat femeii sa nasca. Am fost fericiti amandoi, iar Catrinel chiar palida si cu frisoane avea puterea de a zambi luminos, asa cum ii sade bine unei mamici de doi baietei. Asa cum a spus chiar moasa cand a venit pe salon: femeile frumoase fac baieti. Si daca a zis-o moasa, inseamna ca asa e!

Cand ai la activ o nunta si doua tatificari, parca altfel privesti viata. In orice caz, inseamna ca ai avut parte de emotii adevarate. E frumoasa viata!

4 comments:

Rada Sonea said...

FELICITARI!!! Multa sanatate si bucurii! Va pup, Rada :)

Dilimache said...

Am citit cu sufletul la gura, felictari iarasi pt investirea in functia de tatic sef! Ce bine ca a nascut atat de repede mami si ca nu sunt singura care a trecut pe viu prin nebunia asta frumoasa, chiar ca 10 e mare lucru sa stii! Si ce seamana la gurita cu Mateiiiiiiiiiiiiiiii! Multumim mult pentru poza si poveste si sutn convinsa ca vei reveni la acest post de muulte ori in viitor. Frumoase zile traiti, pofta mare papaciosului si bravo si tie pentru felul in care stii sa fii tatic!

Nobine said...

Merci de urari Rada. Si tie multa sanatate si bucurii!

Nobine said...

Dilimache, chiar ca traim zile frumoase. Asa ca mi-am luat liber de la servici ca sa fiu sigur ca sunt partas in propria mea viata.