Thursday, July 23, 2009

Cu al doilea copil e mai usor

La al doilea bebe parca e mai usor, in sensul ca stii mai bine ce ai de facut si parca cineva din interior iti sopteste ca ai mai trecut o data prin asta si daca ai reusit sa il cresti pe Matei inseamna ca vei reusi si acum. Poate fix genul acesta de ganduri ii fac pe multi bunici sa considere ca ei stiu mai bine decat tine de ce au nevoie micutii pentru ca, vezi doamne, au reusit sa te creasca pe tine.

Prima oara cand l-am luat in brate pe micutul David parca a fost dificil iar eu am fost rigid asa cum eram la inceput cu Matei. Dupa care, totul a devenit foarte natural, iar instinctele si gesturile dobandite cu Matei au iesit la suprafata.

Cert este ca vad si pe Catrinel ca are mai multe incredere in ea, e mult mai ferma in deciziile pe care le ia (l-am trecut pe bebe pe biberon pentru ca nu tragea asa cum ne-am dori noi), stie mai bine pe ce sa puna mana atunci cand bebe are o nevoie urgenta. Acum dificultatea este sa iti imparti timpul si sa jonglezi intre grijile si atentia pe care trebuie sa le acorzi ambilor juniori. In rest parca totul vine de la sine. "Ne-am facut mana".

Sunt multumit cu decizia pe care am luat-o la un moment dat, aceea de a da drumul la cel de-al doile bebe cat mai repede, astfel incat diferenta dintre frati sa fie cat mai mica. De aproape doi ani de zile suntem parinti proaspeti, iar acum continuam aceasta activitate. Inca suntem obisnuiti cu scutece, cu baita, cu lapte, cu hainute, cu tot ceea ce inseamna parinte de copii mici.

Speram ca totul va decurge in continuare la fel, pentru ca inceputul este promitator.

9 comments:

Ralu' said...

Nu stiu cum e cu doi copii, ca nu e cazul. Stiu insa multe despre alaptare, iar decizia de-a da unui bebelus atat de mic biberon "pentru ca nu trage cum ne-am dori" e gresita, gresita :( Ma doare sufletul sa vad cat de multe mamici nu se informeaza suficient si renunta atat de usor la unul dintre cele mai importante lucruri pentru copii. Poate ca it won't make a difference, dar uite aici un loc plin de informatii: http://atasatlasanulmamei.blogspot.com/
Poate o sa-i foloseasca cuiva.

Anonymous said...

Este primul meu comentariu pe blogul taticului. Si eu sunt 100% pentru alaptare. Dar uneori din cauze obiective aceasta este dificila sau chiar imposibila. Din acest motiv am optat pentru o combinatie intre SAN si biberon umplut tot cu LAPTE de SAN (NU lapte praf). Deci David papa in continuare 100% lapte de mama.

Mama lui David

Dilimache said...

Va doresc sa ramaneti la fel de senini si mai departe, mie mi s-a parut superb la venirea celui de-al doilea copil dar si foarte foarte greu si psihic si fizic, nu ma puteam imparti efectiv in sapte, poate si fiindca pana pe la 17.30 eram singura cu cei doi inca de la inceput. Nu stiu cum puteti, insa toata lauda daca va descurcati asa cum vad! De fumos e foarte frumos, suces sa ramana doar partea asta in prim plan :D

Cat despre ce zicea Ralu, culmea e ca si noi am facut la fel cu al doilea copil, i-am dat biberon pe la o luna adica devreme fiindca nu lua in greutate destul si ni se si spusese ca are frenul limbii mai scurt. Eu zic ca fiecare parinte isi cunoaste cel mai bine copilul, mai ales cand a mai trecut prn aceasta experienta. La noi de exemplu nu a fost cazul sa renunte la san nici unul din cauza biberonului, ci din alte motive la 5 luni. Teoria e una, practica putin alta ..:-)

Ralu' said...

Mamica lui David, felicitari :)
Stiu ca uneori alaptatul poate parea dificil sau imposibil. De multe ori (nu intotdeauna!), e doar o parere, de aceea sfatul unui specialist e de mare ajutor. Rox, cea cu blogul despre alaptare, se pregateste sa devina consilier certificat de La Leche League,la fel si eu - dar la mine drumul e lung. Problemele intr-adevar grave care impeidca alaptarea sunt rare, si sper sa nu fie cazul la voi, din toata inima!

luana negrutiu said...

Catrinel,ma bucur din tot sufletul pentru voi,sunteti o familie minunata.Ma adresez tie,deoarece pe "tatic" nu-l cunosc personal,dar din cate vad e un sot exemplar.
Va doresc tot binele din lume alaturi de cei 2 micutzi,sa aveti parte numai de bucurii si satisfactii,iar daca sunt destepti si descurcaretzi ca si mami( din nou spun asta necunoscandu-l pe tati)atunci cu sigurantza vor ajunge departe.
Taticule,in schimb esti un exemplu pe care multi ar trebui sa-l urmeze,sa vorbesti asa deschis despre sentimentele prin care treci,barbat fiind,e un gest minunat.
Va urmaresc blogul cu mult interes si ma bucur din suflet cand vad cata dragoste exista in familia voastra.NOTA 10 cu mii de stelutze.
Va pup din suflet pe totzi 4,iar pentru voi ca parintzi,sincere felicitari pentru modul in care va descurcatzi.
Cu mult drag,Luana Negrutiu.(fosta colega de liceu cu mamica)

Irina said...

la al treilea va fi floare la ureche :))

Nobine said...

@Luana: poate ca vom avea ocazia sa ne cunoastem. Oricum ne-a picat foarte bine mesajul tau destul de sentimental. Si mie si lui Catrinel.

Nobine said...

@Irina: sa te vedem pe tine prima oara si dupa aia ne gandim si noi :)

Irina said...

hihi, sper sa ma descurc, ca am de la cine invata, unele din prietenele mele au cate 4 copii ;))