Monday, July 13, 2009

Mandria de a fi tatic

In fiecare weekend ma indragostesc tot mai tare de Matei. Acelasi lucru se intampla si in ficare dupamasa in care ma joc cu el dupa ce vin de la servici. Iar cand nu sunt alturi de el, mi se face dor de prezenta lui, uneori solicitanta, dar de fiecare data plina de satisfactii.

Matei este un copilas mamos, dar si tatos. Iar asta ma face sa fiu mandru. Mai ales faptul ca este tatos. Se intelege cu mine, imi cauta prezenta, si mai ales isi doreste sa se joace cu mine. Cand are de unde alege, in primul rand o prefera pe maica-sa sa ii fie alaturi atunci cand e de mers undeva, sau sa se joace. Daca ea nu este prezenta, eu sunt urmatorul in lista lui de preferinte. Uneori are tendinta sa apeleze si la alte persoane, dar noi doi vom fi intotdeauna preferatii lui.

Ba mai mult, exista activitati specifice pe care le face doar cu mine, chiar in detrimentul mamei lui. Majoritatea dintre acestea implica efort fizic, pe care Catrinel nu l-a putut depune din cauza sarcinii. Asa se face ca doreste ca eu sa il urc scarile in brate (pana la etajul 4), sa ma joc basket sau fotbal cu el, etc. Treptat am devenit un tatic care se implica in cresterea copilului, in joaca cu el, in tot ceea ce percep eu ca si responsabilitati firesti de tatic.

E drept ca si varsta ma ajuta in acest demers, desi nu ar trebui sa fie asa. Poate ca nu e atat varsta, cat faptul ca refuz "sa cresc" cu incapatanare. Oricum avand 27 de ani in momentul in care s-a nascut Matei, nu pot sa ma abtin sa ma uit in jurul meu si sa apreciez ca majoritatea taticilor cu copii de 2 ani sunt mai in varsta ca si mine. Nu vreau sa zic ca asta e bine sau e rau, e doar o constatare care ma face sa ma gandesc ca e bine sa fii tatic tanar (nici prea tanar nu este recomandat sa fie, pentru ca a fi parinte implica niste responsabilitati pecuniare si nu numai).

Una peste alta se pare ca este combinatia perfecta. Poate ca acest lucru este valabil in toate caminele indiferent de varsta, sex sau zodie. Nu stiu. Stiu doar ca acest lucru este valabil in cadrul caminului nostru.

3 comments:

Anonymous said...

E bine sa fii tatic mai tanar, mult mai bine ! In primul rand e vorba de rezistenta si energia fizica, te simti inca tanar si puternic, capabil de efort fizic. Apoi, e vorba si de psihic, inca copilaria si adolescenta nu sunt asa de departate incat sa se estompeze din mintea ta, asa ca, dupa cum spuneam mai demult, te poti foarte bine pune la mintea lui, sa intri in lumea lui... Ia priveste la tatii de peste 40 de ani (in general) sa vezi cati din ei alearga cu si dupa copii...se zbenguie, stau in partu labe sau pe burta prin casa cu fel de fel de jucarele...ma rog..tot felul de giumbuslucuri care fac copiii sa rada...
No ofense, insa din pacate cam asa e, dupa o anumita varsta nu prea mai ai chef de zbenguielile copilului mic, de multe ori ceea ce face ti se pare infantil si ai tendintza sa-l 'educi' sa fie mai mare decat e, sa se comporte la 2 ani ca la 4.....
Ma enerveaza cand vad parinti mai in varsta, tzeposi, cu copii mici, care cateodata striga la ei ceva de genul << nu te mai prostii !! >> sau << fii serios, nu te mai stramba, e rusine !! >>
Asa ca, ii deplang pe cei care spun << lasa, copiii mai incolo, intai cariera...sau inca sunt prea tanar...am timp la 40 de ani>>

Nobine said...

Excelent comentariu! Sper sa nu cad si eu in capcana de a ii ingradi pe micuti cu formule precum cele exemplificate de tine. De fapt, sigur nu voi cadea in aceasta capcana.

Manu said...

Da.. e bine sa fii tanar... eu nu pot sa zic ca am probleme sa ma distrez cu el, ma simt mult mai tanara decat cei 39 de ani, dar clar ca fizic nu mai rezist. Si chiar si psihic, vorbind de oboseala acumulata peste zi. Dar imi place la nebunie sa-l vad razand si nu ma sfiesc sa ma dau pe tobogan dupa el sau sa ne tavalim in iarba.