Monday, July 27, 2009

Tati zice XII... Prea multi de "Nu-i voie!"

Acesta este al doisprezecelea articol din seria "Tati zice" si il dedic tuturor parintilor si bunicilor.

Vreau sa scap de nu-i voie!

In ultima vreme traiesc cu senzatia ca nu numai eu ci si cei din jur il inconjuram pe Matei cu prea multi de nu. Baietelul a ajuns la varsta la care curiozitatea si dorinta de a experimenta sunt foarte mari. Aia nu-i voie ca-i murdara. Aia nu-i voie pentru ca e pentru oameni mari. Aia nu-i voie ca nu-i a noastra. Aia nu-i voie ca e periculos. Si lista poate sa continue.

Mi-e greu sa tin echilibrul si sa nu ajung sa ii impun prea multe reguli micutului. Copiii, saracutii de ei, se nasc liberi si cu creativitatea nelimitata, iar noi, adultii, de dragul regulilor si al conventiilor ajungem sa le stirbim tot mai mult din acest drept de a visa, de a face, de a crea, de a incerca. Ii dorim sa fie bine integrati in societate, sa respecte regulile stabilite prin lege sau prin bunele maniere, asa ca ii tot batem la cap cu ce sa faca, sau mai bine zis cu ce sa nu faca. Am inceput sa am alergie auzindu-i pe parintii din parculet cu vesnicul NU in brate. Dupa care te miri ca si micutii il imbratiseaza pe acelasi NU.

Ma straduiesc sa ii transmit copilului mesaje cat mai pozitive. In loc de nu-ti lasa jucariile imprastiate, ma indrept spre un "hai sa adunam impreuna jucariile sa le punem sa faca nani". In loc sa ii spun ca nu are voie sa mearga singur pe strada, ii spun ca e periculos si ca e bine sa ma tina de mana. Stiu ca nu reusesc intotdeauna si ma necajesc eu pe mine atunci cand ma las prada acestui negativism parintesc. Acelasi lucru mi se intampla si cand cei din jur ii transmit lui Matei ca nu are voie in stanga si in dreapta, dar in majoritatea situatiilor ma abtin sa zic sau sa comentez ceva pentru ca nu imi doresc le subminez autoritatea in fata copiilor (ma refer in special la bunici si la cei apropiati, de care ne dorim va Matei sa asculte).

Mda... e fina linia aceasta unde se intalnesc dorinta de a-l lasa liber si dezinvolt cu dorinta de a-l face sa se integreze in societate, conform regulilor ei. Cred ca tine de fiecare parinte sau de fiecare cuplu de parinti unde traseaza aceasta granita. Eu ma bucur ca imi dau seama ca zicem de prea multe ori "nu", asa ca sufar atunci cand imi dau seama ca inclusiv eu abuzez uneori de acest cuvant. Cel mai trist este atunci cand folosesti acest cuvant nu datorita credintelor tale, ci datorita presiunii sociale si a asteptarilor celor din jur care se asteapta sa "iti educi copilul". Si tu o faci, stabilind canoane ce nu isi au sensul in majoritatea cazurilor.

Nu-i voie sa zicem asa de multi de nu-i voie!

6 comments:

Manu said...

Asa este; am "abuzat" si eu de nu-i voie, iar acum am schimbat tactica.. preferand sa-i arat ce este bine sa faca decat sa-i zic nu-i voie.. mai am de luptat cu dadaca care nu stiu cat tine cont de ceea ce i-am spus eu.. cand l-am auzit pe Luca vorbim in somn, zicand NUUUUU!! a fost ca un semnat de alarma.
E mai usor acum cu el, a crescut si e mai usor sa ma inteleg cu el..
L-am zarit ieri pe David... toata seara a povestit Luca cum l-am vazut el pe David la geam.... abia astept sa ne vedem

adriana said...

frumoasa cenzura...greu de aplicat cateodata dar cu antrenament asiduu devine posibila...mi-a placut foarte mult afirmatia ta: "Copiii, saracutii de ei, se nasc liberi si cu creativitatea nelimitata, iar noi, adultii, de dragul regulilor si al conventiilor ajungem sa le stirbim tot mai mult din acest drept de a visa, de a face, de a crea, de a incerca"

As adauga, fara a fi originala, am auzit la un alt tatic: "Parintii ii cheama pe copii la viatza"...

Chiar asa...parintii ii cheama la viatza...Dumnezeu ii trimite pe copii la parinti...poate daca am reusi sa realizam ca nu suntem proprietarii copiilor ci doar indrumatorii lor, lucrurile ar sta cu totul altfel...

Nobine said...

@adriana: excelent comentariu, iti multumesc mult. Cred ca intr-adevar ar trebui sa ne transformam mai mult in indrumatorii lor si mai putin in tiranii lor. Cu ghilimelele de rigoare!

Nobine said...

@Manu: ne vedem cat de curand. Asteptam sa mai prinda puteri micutul.

Dilimache said...

La mine si acum tactica evitarii negatiilor ramane principalul instrument, preferam sa spunem "hai sa...", "tu ai voie aici...", "ne jucam cu jucariile astea" samd. Imi mai scapa si cate un "nu" disperat cand ii vad in situatii clar periculoase, dar il pastram pt cazuri de urgenta.

Nobine said...

@Dilimache: nu-i bai ca iti scapa cate un "nu". cred ca e foarte important ca intr-o prima faza sa constientizam acest lucru. Dupa care vine autocontrolul. Vorbesc in nume propriu!