Wednesday, August 19, 2009

Redescoperirea Pungutei cu doi bani

Matei e tot mai dragut in ultima vreme. Se poate si mai dragut? Se pare ca da!

Incepe sa isi dea drumul la vorbit. Avand in vedere ca in mai putin de o luna implineste doi ani, cred ca se inscrie cu succes in media baieteilor care incep sa vorbeasca in jurul acestei varste.

A venit astfel momentul in care copilasul face propozitii de cate trei sau patru cuvinte. Omite orice cuvant de legatura de genul prepozitie, conjunctie, sau chiar verb, dar in schimb foloseste cuvintele mari care definesc propozitia. Ceva de genul: "Tata apte Mate" - in traducere directa: "Tata aduce lapte lui Matei".

De cateva saptamani bune, bunica Grigorovici a inceput sa ii spuna povestea Punguta cu doi bani. Treptat cuvantul "ban" a aparut tot mai des in vocabularul lui Matei, mai ales atunci cand facem cumparaturi si cand trebuie sa luam cosul introducand fisa, adica "ban". Orice cocos vazut prin cartile lui, desene, la tara, este insotit de uralele: "ban!"

Intre timp Matei a primit si cartea ilustrata, de la cealalta bunica. Mai nou ne pune sa i-o citim in fiecare seara, uneori chiar ne cere cartea sa se culce cu ea in pat. Pentru noi adultii e uimitor sa vedem faptul ca micutului ii place sa auda aceeasi poveste la nesfarsit (cu mici diferente intre povestitori si de la o "citire" la alta). Uneori il surprind stand in pat si recitand din poveste de unul singur"motu, baba, ban, apa".

Lumea povestilor abia se deschide pentru Mateila al nostru. Am fost uimit sa constat ca nu reuseam sa imi aduc aminte mult indragita poveste a Pungutei cu doi bani. Intre timp ne-am inarmat si cu alte carti ilustrate de povesti, unele primite, altele cumparate. Le redescoperim si noi alaturi de cei mici. E formidabila lumea lor si cu cat reusesti sa te scufunzi cu adevarat in ea, cu atat intineresti.

4 comments:

Dilimache said...

Ce perioada frumoasa!
Hihi, mi-ai amintit cum ma chinuiam eu la inceput sa-mi amintesc ce era cu Fat Frumos din lacrima si Fasta Genarului...
Sa te tii insa cand te-oi duce la teatrul de papusi cum ii explici copilului de ce, la Alba ca Zapada, vine nu o baba, ci o maicuta intr-o sareta sa-i dea pieptenele otravit... hmmm....

Ganduri mici said...

Felicitari, tatic de pui mici! Esti numai bun de apreciat, invidiat, dat drept exemplu si, mai ales, iubit de familia ta!

lulu said...

te-ar interesa un cod banner exchange? site-ul meu e www.goblene.weebly.com. da-mi un mail .mersi mult si ai un baietel mai mult decat superb.sa creasca mare

Aurelia said...

Felicitari pentru blog si pentru initiativa lecturii! E doar inceputul... o sa vedeti ca e minunat!
La mine "problema" a aparut cand am reinceput serviciul, iar ochii mei nu mai faceau fata, in ciuda insistentelor micii ascultatoare.
Asa ca, citim mai devreme, intre o mancare pe foc si un intins de rufe :)
Dar mai e si tati, ajutor de nadejde!