Monday, August 24, 2009

Tati zice XIII... Apologia esecului

Acesta este al treisprezecelea articol din seria Tati zice...

Daca oamenii ar trebui sa invete sa mearga doar la varsta adulta, atunci ei nu ar mai merge niciodata.

Suntem asa de preocupati sa ii invatam ceea ce stim noi pe copii, incat uitam sa invatam si noi de la ei.

Adultilor le este frica de esec. Cred ca foarte mult din aceasta frica provine de fapt din frica de ridicol, frica de a te face de rasul lumii. Copiii, in schimb, nu au aceste frici. Lor nu le pasa daca umbla prin oras plini de dulceata pe fata. Lor nu le pasa daca stalcesc cuvintele. Un adult nesigur pe engleza lui va prefera sa taca sau sa foloseasca translator, de frica de a nu pronunta gresit un cuvant, sau de a face o greseala gramaticala.

Copiii se nasc sa invinga esecul. Atunci cand invata sa mearga, de fiecare data cand cad, se ridica si merg mai departe. Noi in incurajam in permanenta, dar dincolo de aceasta, ei au motivatia lor interna de a izbandi, de a te ridica si de o suta de ori pe zi, daca este cazul.

Esecul face parte din natura umana, iar adevaratii invingatori sunt cei care pornesc la drum fara sa le fie frica de esec. Pentru ca pana nu reusesc sa umble, sa vorbeasca, sau sa mearga pe bicicleta, copiii nu se lasa batuti, ei sunt mai invingatori decat adultii. Cei care au visat sa zboare nu au fost inspaimantati de esec. Daca lui Edison i-ar fi fost frica de esec, noi nu am fi ajuns azi sa cunoastem ce este becul. Si lista poate sa continue...

Ce vreau sa spun, de fapt, este ca fie sistemul de invatamant (care iti da note mici atunci cand gresesti), fie societatea in care traim ne determina sa ne fie frica de esecul care este atat de necesar izbandei. Cati dintre noi sunt dispusi sa faca 10 incercari, cu speranta ca macar una dintre ele sa dea roade?

Omul care incearca sa evite esecul su se asteapta sa aiba mereu succes, se conduce dupa o strategie de invins. Daca te astepti sa ai mereu succes fara sa ratezi macar o data, atunci te poti numi invins din start. Strategia in urma careia obtii victoria presupune mai intai esecul.

Ma inchin in fata modalitatii in care cei mici stiu sa faca fata esecului si imi doresc si eu sa ajung sa fiu din nou ca ei. Sper sa reusesc, pentru ca asa voi deveni cu siguranta invingator in ceea ce imi propun sa fac.

7 comments:

adriana said...

ora tarzie?!...tastaura?! sau foamea?! "Omul care incearca sa evite esecul su se asteaota sa aiba mereu succes, se conduce dupa o strategie de invns"...asta ca sa vezi ca citesc cu atentie, pana la sfarsit tot ce scrii...
mi-a placut faza cu dulceata...
si ideea din fraza sus notata...mi-ai amintit de: "În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea."...am convingerea ca daca ai mereu in minte aceste 11 cuvinte...schimbi strategia de invins cu cea de invingator

DiliMache said...

Foarte interesant punct de vedere si lectie de viata pe care ne-o dau cei mici... face parte din seria "e prea evident ca sa fie constientizat" - multumiri pentru ca mi-ai atras atentia asupra prea evidentului!

Ganduri mici said...

Bravo, Calin. Dar cate nu avem de invatat de la ei? Si ce importanti suntem noi cand nu ii lasam sa se exteriorizeze. Eu una imi incurajez copiii sa se urce pe masa, ba chiar ii ajut si abia cand sunt sus, acolo, le explic ce se poate intampla rau. Cat despre tine, esti de mult invingator si e o distanta maaaare intre tine si cei din urma ta.

adriana said...

asta cu urcatul pe masa, merita retinuta...si lectia ascultata de acolo, de sus...sunt curioasa care este reactia picilor...repeta figura si alta data?!

Nobine said...

@adriana: merci de atentionare - am corectat - si de citatul tau.

Nobine said...

Multumesc pentru apreciere, Ganduri mici. Comentariul tau mi-a dat o idee de articol: Ce am invatat eu de la copii?

Ganduri mici said...

Adriana, nu repeta, pentru ce povestesc eu aici face parte dintr-un intreg arsenal, am experienta, cum s-ar zice...
Calin, e bine ca inveti!!!