Monday, September 21, 2009

Ce-i aia?

Ce-i aia? este sintagma pe care mai nou Matei o rosteste cel mai des in fiecare zi. Sau mai bine spus Te-i aia? E dispus sa intrebe la infinit Ce-i aia? Chiar daca stie despre ce este vorba, te intreaba inca o data si inca o data si inca o data. Iar noi ii raspundem inca o data si inca o data si inca o data.

Nu mai imi aduc aminte unde citeam ca aceste intrebari sunt un semn de normalitate. Ca parinte trebuie sa te bucuri atunci cand micutul tau insista cu aceeasi intrebare la nesfarsit. E nevoie doar de rabdare si imaginatie incat sa ii oferi in permanenta raspunsuri peste raspunsuri.

Ceea ce fac eu de multe ori, este sa ii intorc intrebarea. Ceva de genul:

Matei: Ce-i aia?
Eu il intreb: Ce anume? Camionul?
Iar el zice: Da!
Atunci eu ii raspund: Acela este camionul rosu.
Matei: Ce-i aia?
Eu: Acela este nenea care conduce camionul.
Matei: Ce-i aia?
Eu: Aceea este prelata verde a camionului.

Si tot asa. El intreaba, eu il intreb la randul meu sau ii raspund pur si simplu. Sunt fericit sa ii explic multe si de-abia astept sa ii raspund tot mai multe.

5 comments:

DiliMache said...

Ce dulcic!!! Rabdare, taica, si tutun iit trebuie de acum, op sa vina si "de ce-urile", o sa vina si "nu vreau" (aici nu e sigur, depinde), dupa ce termina el o sa inceapa Daivuducul, e frumos cu doi spiridusi senini si scumpi...

Manu said...

Noi sintem la etapa: cine a cumparat....?
Daca a fost cumparat pentru el, spune multumesc..
Intreaba de la cine a cumparat patul, perdeaua, covorul, paturica... pana la cine a cumparat capul :))... al meu, al lui, al lui Matei.. sau cine a cumparat proprietarul casei..
E tare scump si am rabdare sa-i raspund seara de seara...

Nobine said...

Dilimache, comentariile tale ma fac sa imi iubesc si mai mult familia. Mai ales ca in majoritatea cazurilor cand le citesc nu sunt acasa, si atunci mi se face dor de ei.

Nobine said...

@Manu: Luca e un baietel genial si foarte distractiv. Ai vazut ce mult ii place lui Matei sa se joace impreuna. Mai ales ca de cand merge la gradinita, Luca e tot mai cuminte.

DiliMache said...

Ce ma bucur! Cum sa nu-ti fie dor, eu daca sunt fara ei o singura ora mi se pare ca nu i-am vazut de un an... ma uitam ieri la barbatu-meu, a fost in spital o saptamana si nu l-a vazut pe cel mic, iar cand a iesit ii dadusera lacrimile... ofof.