Wednesday, September 16, 2009

La cules de castane

Toamna aduce cu ea distractiile de sezon.

Azi dupa-masa, i-am propus lui Matei sa isi goleasca unul dintre cosulete de jucarii pentru a merge in parc sa culegem castane.

Zis si facut! Cu multa veselie Matei a acceptat propunerea, ne-a lasat sa il imbracam (lucru tot mai rar in ultima vreme), si-a pregatit cosuletul verde si s-a postat la usa asteptand cu nerabdare sa fim si noi gata. L-am pus pe David in landoul lui si ne-am pornit spre parcul mare.

Vremea excelenta, de stat in tricou, nici o frunza nu se clintea in copaci. La inceput Matei a fost un pic dezorientat, pana cand si-a dat seama unde gaseste castanele. Treptat a ajuns sa poata culege castanele tot mai usor, si cu foarte mult zel s-a pus pe adunat. Pana la urma cosul a devenit greu pentru el, asa ca am decis sa i-l duc eu si impreuna am mers la lacul cu ratuste. Acolo, pe malul lacului, am aruncat toate castanele in apa, bucurandu-ne de stropii care sareau in toate partile.

Intre timp Davidutul isi facea siesta in caruciorul lui, multumit sa fie satul si sa stea la caldut in culcusul lui.

Dupamasa aparent banala a fost foarte placuta. Am petrecut in patru cateva ore placute, profitand de vremea buna. Parca in ultima perioada alerg tot mai mult, vesnic pe fuga, vesnic contra-timp. Orele au intrat in sac, dar azi am reusit sa sfidez trecerea timpului, sa respir mai in tihna. L-am lasat pe Matei sa se taraie in praf, sa se joace cu castanele, cu begigasele si cu frunzele. In tot acest timp noi l-am sorbit din ochi si ne-am bucurat de castane, asa cum o faceam atunci cand eram copii.

3 comments:

DiliMache said...

Ei astea sunt cele mai minunate si mai simple clipe. La cat mai multe popasuri din fuga asta zilnica si la cat mai pline inimi!

Andreea said...

frumoasa dupa amiaza...si noi am fost ieri in parcul mare...si noi am aruncat cu castane in apa...mi-ar fi placut sa va vad, pe undeva pe acolo...:)
copii nostri savureaza din plin momentele astea de joaca simpla, pe care noi din pacate le-am uitat undeva in adancul memoriei noastre...

Nobine said...

Asa e, uneori cele mai banale momente sunt de fapt cele mai faine. De multe ori te astepti ca ceva sa fie spectaculos, iar asteptarile tale sunt inselate.