Thursday, October 22, 2009

9 luni frumoase

Acesta este un guestpost pe care l-am publicat pe Ziarul Copiilor.

Imi aduc aminte cu placere perioada in care sotia mea era gravida. Pentru cei care se intreaba de ce a decis Dumnezeu ca perioada de gestatie la oameni sa dureze noua luni, eu am raspunsul. Atata le ia barbatilor sa se acomodeze cu ideea ca vor avea un copilas.

De fapt, intr-o prima faza eu am reusit sa ma obisnuiesc cu ideea ca sotia mea este gravida. Nu concepeam ce urma sa se intample, ce inseamna de fapt sa fii o familie care sa graviteze in jurul copilasului. Stiam doar ca undeva, spre sfarsitul verii , urma sa aiba loc nasterea. Aceeasi senzatie pe care o incearca si studentul cand isi zice ca mai sunt doua saptamani pana la examen si se amageste ca mai este suficient timp sa invete. Fara sa iti dai seama, timpul trece mai repede decat te astepti.

Senzatia de viitor tatic este excelenta. Odata ce am inteles ca oscilatiile emotionale nu sunt din cauza mea, lucrurile au devenit mult mai usoare. Greu a fost sa ma obisnuiesc cu faptul ca cel mai neinsemnat gest (in mintea mea), poate declansa un plans scurt si intens in graviduta de langa mine.Se zice ca mai mult de 60% din barbati manifesta simptome similare cu partenerele lor gravide, unii ajungand chiar si la greturi si varsaturi. La mine a fost cazul intr-o singura directie: am inceput sa mananc si eu ca si Flamanzila din Harap Alb. In cateva luni am reusit sa iau la bord vreo 5 kile care imi sporeau greutatea de cap de familie. Burta mea tinea ritmul de crestere al burtii ei. Pana cand la un moment dat am zis Stop! si am apelat la o mini-cura de slabire.

Treptat m-am obinuit si cu faptul ca noile dimensiuni ale sotiei mele o faceau sa se „bata” de mobilele de prin casa. Totodata acest moment a marcat si faptul ca de-acum puteam sa ne folosim de burta ei ca de un voucher pentru a scurcircuita coada de la supermarket, de a intra primii la doctor, sau chiar de a convinge o functionara publica sa ne faca un serviciu la o ora si douazeci de minute de la inchiderea programului cu publicul.

Mai greu mi-a fost sa tin piept dorintelor viitoarei mamici de a-si face cuibul. Asa-zisul „nesting” era motivul pentru care spre sfarsitul celor 9 luni mutam mobile prin casa, rearanjam lucrurile pe rafturi si am vopsit camera lui Matei cu Snoopy.

Cele 9 luni sunt o perioada frumoasa. Trebuie doar ca taticul sa accepte faptul ca mami trece prin niste schimbari fizice, emotionale, hormonale foarte mari. El nu va reusi sa le inteleaga, pentru ca fizic suntem construiti diferit de la natura. Tati trebuie sa fie alaturi de mamica, sa ii faca masaj la picioare, sa o mangaie cand ea se supara din nimic si sa o menajeze de la tot ce inseamna munca fizica, ridicat de sacose, etc. Se spune ca cele 9 luni petrecute in burtica sunt foarte importante pentru dezvoltarea ulterioara a copilului. Tocmai de aceea mami trebuie sa fie fericita, zambareata si linistita, asa ca eu am ferit-o inclusiv de imagini violente, filme agresive, stiri deprimante.

1 comment:

DiliMache said...

Ce frumos!!! Sunt sigura ca si Matei si Daviduc vor invata cum sa se poarte asa grijuliu cu mamele nepoteilor vostri.
Mi-ai starnit un noian de amintiri... cum cu o zi inainte d eprima nastere urcam si coboram etaje la un depozit de mobila, cum odata prin luna a saptea am primit la servicu un mail cu niste foto de accidente veritabile cu creieri imprastiati si colegii nu stiau cum sa ma fereasca sa nu ma uit, cum modificarile hormonale cu care inca mai am de-a face din varii motive il pun greu la incercare e sotiorul meu, cum stateam cate 30min la cozi si nimeni nu imi ceda locul in fata, nu mai zic de transportul in comun cand, din 9 luni, o singura data s-a ridicat cineva la a doua sarcina si de 4 ori numarate la prima, dar si de clipele minunate ale valurilor e care bebe le facea in burtica, ale nasterii (ei, aici nu au fost toate minunate :P), ale primei atingeri sau primului alaptat... dar deja aic se termina cele 9 lunisoare..
Sa fiti fericiti si sanatosi!