Acum ca toamna s-a instalat in toata puterea cuvantului, m-am apucat sa "rasfoiesc" pozele unei veri frumoase petrecute alaturi de Matei. Vara lui 2009 este si vara in care s-a nascut David.Asa se face ca am gasit o poza in care am imortalizat semnele de buna purtare ale lui Matei. Ca un baietel adevarat, toata vara el a avut genunchii capsati de la aventuroasele jocuri in care s-a avantat.
In fiecare seara la baita stia sa imi arate ce "bube" are si pe fiecare unde a obtinut-o. Una a capatat-o cand a calcat pe castana si a cazut, alta in curte la bunici, alta din parculet si asa mai departe.
A cazut de multe ori. De fiecare data noi l-am incurajat sa se ridice singur, sa alerge mai departe sa se joace. In majoritatea situatiilor Matei incepea sa planga pentru ca se speria de situatia in sine si ca i-a fugit pamantul de sub picioare, decat de lovitura propriuzisa. Totodata, orice durere disparea in momentul in care Matei primea pupicul tamaduitor, care putea veni fie de la mama, fie de la tata.
2 comments:
Sper sa ramana doar la aceste julituri... nu ca Turbo Luca care si-a spart arcada :(. Dar vorba lui: lasa mama Manu, trece buba....
Semnul il va purta cu mandrie :).
E intelept saracul Luca. Cand am primit poza cu capul spart mi s-a rupt inima.
Post a Comment