Wednesday, November 18, 2009

E greu sa fii mamica

Ma intreaba lumea cat de greu ii este lui Catrinel. Eu le raspund la toti ca ii e greu cu doi baietei si cu un sot cicalitor pe cap. De fapt le raspund la toate, ca doar ele ma intreaba. Ei nu isi dau seama prin ce trece o ea cand e in situatia de a fi mama (nemaivorbind de mama a doi baietei, amandoi micuti).

Replica pe care am primit-o a fost: Nu imi vine sa cred ca aflu acest lucru din gura unui barbat.

Mamicile trec prin experiente foarte dificile. Atat la nastere, cat si dupa: alaptat, nopti nedormite, stresul ca micutul sa fie bine, sanatos. Nu e usor, modificarile fizice, emotionale sunt o povara grea de dus pentru mamici.

Si ca si cum nu ar fi de ajuns, peste toate se adauga si rutina zilnica la care se supun fara dreptul de a cere concediu, uneori fara dreptul de a merge la veceu! Catrinel este o femeie activa, care inainte de a avea grija de baieteii nostri (care sunt grozavi) avea cariera, functie, recunoastere.

Toate acestea au disparut acum in fata unor prioritati evidente. Singura recunoastere pe care o poate primi acum este eventual de la mine, daca nu cumva sunt prea preocupat de problemele mele, sau de la cei apropiati din jur, care sa o laude cat de frumos cresc baietii.

Ca si tatic care merge la servici in fiecare zi de luni pana vineri, esti tentat sa crezi ca cei unu sau doi sau cati ani or fi in care mamica sta acasa si se ingrijeste de cresterea copiilor, sunt ca o vacanta prelungita, fara griji prea mari si fara termene limita. Ei bine, nu este deloc asa, pentru ca stresul ca totul sa fie in regula cu micutul este mai mare decat orice stres de la servici. Sanatatea copilului, alimentatia lui, dezvoltarea lui normala si armonioasa sunt preocupari care le dau multa bataie de cap mamicilor. Taticul trebuie sa fie in permanenta implicat in a ajuta mamica sa fata fata acestor batai de cap. Poate ca nu reusim intotdeauna, dar imi place sa cred ca majoritatea dintre noi ne straduim.

Asa dupa cum ziceam si aici, ma inclin in fata mamicilor adevarate!

6 comments:

Albinutza said...

Ma inclin si eu in fata ta, pt ca esti un sot minunat si un tata la fel. Mai rar asa, si eu i mlt lui Dzeu ca am si eu un sot la fel ca tine, care m-a inteles si m-a sprijit.
Jos palaria! (cum ar zice ce-i de la TV)

DiliMache said...

Experienta nici unuia din parinti nu seamana cu a celuilalt, pentru mamici este tare greu in aceti doi ani cel putin - dar si bucuriile sunt de alta natura... sa ne bucuram de acest ragaz impreuna cu sufletelele pe care le-am zamislit si sa incercam sa ramanem la suprafata pentru ei... rasplata din suflet e inmiita!!!

Alina si Ema said...

Imi place tare cult cum scrii si cum gandesti....si va citesc cu placere de fiecare data...sunt sigura ca si tati nostru gandeste ca tine, dar mi-ar placea sa se exprime mai des in aceasta privinta....

Nobine said...

Foarte magulitoare sunt comentariile primite la adresa acestui articol. Cu atat mai mult cu cat ele vin din partea unor mamici.

Nobine said...

Albinutza, Dilimache, Alina si Ema: faptul ca mamici ca voi imi urmaresc blogul ma motiveaza sa scriu de cinci ori pe saptamana. Iar comentariile voastre ma fac sa ma simt mandru de acest blog, pe care il indragesc din ce in ce mai mult.

Alina si Ema said...

asa sa faci;)