Sunday, November 8, 2009

Intrebari de copil

Sunt de parere ca in permanenta trebuie sa fim dispusi sa invatam ceva nou. De multe ori insa, invatamintele sunt chiar in fata ochilor nostri, dar noi nu suntem pregatiti sa invatam ceea ce ni se ofera.

Altfel spus, fiind maturi si cu mult mai multa experienta de viata fata de copilasii nostri, putem cadea in capcana ca nu prea au ei ce sa ne invete pe noi, ca doar am fost ca ei, acum suntem ditamai adultii.

Exista mai multe capitole la care copiii nostri ne dau clasa. Unul dintre aceste capitole este abilitatea de a adresa intrebari. Se zice ca e un semn de inteligenta faptul ca ei pun intrebari. Cica punand intrebari, copiii isi ordoneaza informatiile disparate pe care le percep din mediul exterior. Sper ca e adevarat, deoarece Mateila al nostru este o adevarata artilerie grea de intrebari. Totul a inceput cu "Ce-i aia?", dupa care au urmat "Unde este?" (referitor la mama, tata, David, bunici), "Ce face?"

Cele mai haioase intrebari sunt cele care se refera la el insusi. Adica ceva de genul: "Unde este Matei?" si "Ce face?". La un moment dat ne-am suit in masina. Doar eu si el. Eu la volan, el in scaunelul lui. Nici nu pornim bine ca intreabta: "Tati, unde suntem?" Ii raspund: "in masina, Matei". La care ma intreaba: "Ce facem?" A fost atata de dragut, ca daca nu eram la volan saream pe el si il mancam ca pe o marmelada.

Noi adultii nu prea punem intrebari si ne multumim sa umplem golurile de informatii cu presupuneri. Pe undeva exista o frica de a pune prea multe intrebari. Nu cumva sa fim cicalitori. Sau nu cumva sa aflam adevarul simplu si gol asa cum este el.

Mi-am propus sa pun si eu sa fiu mai indraznet atunci cand pun intrebari. In majoritatea cazurilor raspunsul pe care il primesti este cel corect. Talentul este acela de a pune intrebarile corecte.


No comments: