Wednesday, December 30, 2009

Cel mai frumos Craciun

Sarbatorile de iarna au fost perfecte. A fost cel mai frumos Craciun din cate reusesc eu sa imi aduc aminte. Poate ca atunci cand eram micut am trait la fel de intens aceste sarbatori, dar din viata "adulta" sigur au fost cele mai faine.

Ingredientele au fost atat de ordin material cat si de ordin spiritual.
Material am avut parte de: bradut frumos impodobit, lumanari, mancare excelenta (am mers pe calitate si nu pe cantitate: aperitive diverse, friptura de curcan cu gutui, tort de casa de branza cu zmeura), si bautura, un DVD cu selectii de colinde romanesti si internationale. Protagonistii am fost noi, familia, 14 invitati (printre care ambele cupluri de bunici, bineninteles) si cel mai indragit personaj al serii: Mos Craciun.

Spiritual am fost inconjurati de cei dragi, de liniste, pace, asa ca nu e de mirare ca magia Craciununul a fost la ea acasa chiar la noi acasa!

Matei a fost siderat in momentul in care Mos Craciun ne-a calcat pragul. Totusi, nu s-a pierdut cu firea (desi isi musca buzele de emotie), nu a plans, ci l-a luat pe Mosu' si l-a condus pe fotoliul de langa bradut, pregatit special pentru el. Copiii au stat pe scaunele (Matei si prietenul lui Can Luka).
Micul David a zambit la toata lumea, si-a supt din cand in cand degetul si a fost deosebit de incantat atunci cand Matei i-a inmanat cadoul primit de la Mosu'.
Desi inconjurat de multi oameni care toti il atinteau cu privirea, camere de luat vederi si aparate foto, in prezenta Somitatii sale Mos Craciun, Mateiasul a recitat "Mos Craciun cu plete dalbe", reusind astfel sa smulga o lacrima, doua, celor mai slabi de inger din publicul spectator (inclusiv subsemnatului).
Dupa ce a impartit darurile frumos impachetate, Mosul a plecat urandu-ne un An Nou cu bine si sfatuindu-ne sa fim cuminti si in anul care vine. Fiecare dintre noi, adulti si copii ne-am promis in sinea noastra ca vom fi cuminti si la anul, ii vom iubi si respecta pe cei din jur, pentru ca ne dorim ca Mosul sa ne laude si sa ne aduca daruri si in 2010.

La Multi Ani!

Wednesday, December 23, 2009

Pregatirile de sarbatori

Azi am facut bradutul. Fericit fiind ca ma asteapta un concediu pana dupa sarbatori, am avut placerea sa il am pe Matei partener in montarea bradutului. Rezultatul final arata excelent, cu exceptia faptului ca bradutul are o anumita inclinatie fata de orizontala, iar cateva din ramurile de jos sunt supraincarcate cu globuri (acolo unde a ajuns Matei).

Micul David a privit toata operatiunea din scoica lui si la un moment dat a inceput sa scanceasca pentru ca se apropia ora 8 seara, ora lui de culcare.

Zilele trecute a fost o faza faina cand veneam de la cumparaturi de la Metro. Eram doar eu cu Matei in masina si la radio pe Magic FM (cica radioul lui Mos Craciun) a inceput sa cante Jingle Bell Rock. Matei stie sa lalaie un Jingle Bells, asa ca a inceput sa o faca, ba chiar a inceput sa se legene in scaunelul lui de masina, strigandu-ma sa ma uit la el cum danseaza. Eu nu puteam sa ma uit pentru ca eram la volan, dar in schimb puteam sa cant si eu. Asa ca erau trei voci (radioul, Matei si eu) carese creau spiritul sarbatorilor si atmosfera de Craciun.

Maine e Ajunul Craciunului. Vor veni la noi prieteni cu si fara copii, iar daca Mosul apreciaza ca am fost cuminti, inseamna ca va veni sa ne aduca traditionalele cadouri. Sansele sunt foarte mari sa vina, mai ales la Matei care a adunat multe stelute. Si David a fost cuminte, fiind un copilas foarte linistit, care zambeste de fiecare data cand il bagam in seama, apreciind atentia pe care o primeste din partea noastra si a lui Matei.
Ne asteapta primele sarbatori alaturi de cei doi baietei ai nostri, asa ca nu e de mirare ca astept cu inima plina de bucurie sa savurez fiecare moment din aceste sarbatori.

Ce frumoasa este iarna!


Sunday, December 20, 2009

Diversificarea

Am inceput diversificarea. Saptamana trecuta David a implinit cinci luni, asa ca incepand cu ziua de luni am inceput sa ii oferim si "solide".

Am inceput cu mar pasirat, iar mutrita lui a fost de milioane. Bineinteles ca intr-o prima faza, reflexul din nastere de a da afara corpurile straine din gura si-a spus cuvantul. Treptat, insa, micul David a inceput sa se obisnuiasca, sa ii placa gustul si prin urmare sa accepte marul pasirat. E drept ca primele3 zile i-am dat mar "adevarat", dupa care i-am oferit borcanele, pe care le-a acceptat mult mai usor. Ceea ce am avut grija a fost ca pentru o masa, sa ii scoatem din borcanel intr-un vas special pentru el, asta pentru a evita ca saliva micutului sa ajunga in borcanel si astfel sa ajunga ceva bacterii acolo.

Iata schema de diversificare care ne-a fost propusa de doamna pediatru:

1. ora 10:00 - mar ras, initial simplu, apoi cu branza de vaci. Se creste progresiv cantitatea pana la aproximativ 80 de grame la o masa

2. la amiaza - dupa aproximativ 7 zile, se introduce pireul de legume (morcov si patrunjel), paserate cu unt 3%. Introducerea se face progresiv, pana la aproximativ 80 de grame la o masa. Dupa 7-10 zile se fierb legumele cu carne (pui, vita) cu 1-2-3 lingurite de carne in pireu.

3. seara - dupa aproximativ 7 zile de la pireu, se introduc cereale pana in 6 luni, cu lingurita, in cantitate progresiv crescanda.


Thursday, December 17, 2009

What a wolderful world

In ritmul sau de dezvoltare, Matei a tot amanat sa inceapa sa vorbeasca pana spre varsta de doi ani. Bineinteles ca noi nu ne-am facut griji. Din contra, se spune ca cica daca micutul incepe sa vorbeasca mai tarziu, inseamna ca e desptept. Lucian Blaga, care s-a autodefinit ca fiind "mut ca o lebada", nu a vorbit pana la varsta de patru ani.

Ei bine, dar si dupa ce a inceput sa vorbeasca, Mateiul nostru (si probabil si Lucian Blaga) nu a mai contenit din vorbit. Atunci cand se joaca povesteste ce face tractorul, ce face personajul sau animalutul cu care se joaca. Are dialog cu jucariile, le intreaba ce fac?

De multe ori sunt uimit de nivelul mare de cunostinte pe care le are Matei. Uneori ai senzatia ca intelege perfect cum functioneaza lumea asta. E drept ca toti cei din jurul lui ne ocupam de el, ii povestim in permanenta si cu rabdare netarmurita ii raspundem la intrebarile repetitive: "ce-i aia?" si "ce face?" acea aia. Eu aveam 2 ani si 3 luni sigur nu stiam asa de multe cate stie el. E drept ca in era vitezei in care traim bombardamentul cu informatii este fantastic: imagini, sunete (acum toate jucariile canta, se misca, povestesc), activitatile pe care le desfasoara, televizorul.

Dintre toate mi se pare un pic trist faptul ca Mos Craciun fiind prezent inclusiv pe apa minerala, imbracat in mov si promovand ciocolata, stand si povestind cu copiii prin mall, a ajuns sa nu il mai impresioneze pe Matei asa cum imi aduc aminte ca ma impresiona pe mine cand eram mici.

Se pare ca e sortit ca fiecare generatie sa fie tot mai dezvoltata, mai abila, mai precoce. Experienta de viata va conta intotdeauna si va face diferenta dintre un adult si un copil, dar sunt copii (si cred ca au existat dintotdeauna) care stiu mai multe decat multi adulti.

Asa dupa cum zicea Louis Armstrong:


I hear babies cryin', Iwatch then grow
They'll learn much more, than I'll ever know
And I think to myself
What a wonderful world...

Wednesday, December 16, 2009

Povestile sunt sadice

In fiecare seara inainte de culcare am placerea sa ii citesc 3 povesti lui Matei. Cele 3 povesti alese de el sunt (in ordinea in care vrea sa i le citesc) sunt: "Alba ca Zapada", "Punguta cu doi bani" si "Capra cu trei iezi". In fiecare dintre aceste povesti exista aspecte care mi se par destul de "violente" incat sa le sar atunci cand ii citesc.

De exemplu, in "Alba ca Zapada" mi se pare sadic faptul ca regina cea rea ii cere vanatorului sa o duca pe Alba ca Zapada in padure, sa o omoare si sa ii aduca drept dovada inima fetei.

In "Punguta cu doi bani" mi se pare destul de violent faptul ca mosul il alunga pe cocos batandu-l pentru ca, vezi Doamne, cocosul nu face oua. Dupa care Boierul il arunca in fantana, vrea sa il fiarba in supa. Bineinteles ca pana la urma, cand cocosul ajunge acasa dupa ce a inghitit toate cirezile si banii boierului, baba moare de ciuda, conform sloganului cu capra vecinului.

Dintre toate cea mai sadica este "Capra cu trei iezi". Pe langa finalul trist in care capra ramane doar cu iedutul cel mic dintre cei trei iezi, este o scena acolo care mi se pare chiar violenta. Dupa ce lupul ii mananca pe iedul cel mare si pe iedul cel mic, manjeste peretii casei cu sange si le pune capetele in geam, astfel incat capra sa creada ca puiutii ei o asteapta la fereastra.

Povesteam cu un prieten si el zicea faptul ca e posibil ca in secolele in care au fost scrise aceste povesti (in speta secolul XIX) copiii sa fie mai aproape de viata reala, asa cum e ea: cu ciuda, cu sange, cu iezi mancati de lup si gaini mancate de vulpe. In acea perioada copiii stiau ca toata carnea pe care o mananca provine in urma taierii animaleleor (fie ele gainin, porci, vitei sau alte oratanii). Acum copiii nostri stiu ca toata carnea provine din frigiderele de la supermarketuri.

Nu stiu daca e mai bine ca cei mici sa stie ca lupul a manjit cu sange peretii casei. Stiu doar ca acestea sunt aspecte peste care eu sar atunci cand ii citesc baietelului povestea. El stie doar ca lupul i-a papat pe iezi.

Monday, December 14, 2009

Micile accidente


Vineri dupamasa. Incantarea ca urmeaza sfarsitul de saptamana si jovialitatea lui Matei nu anuntau sub nici o forma accidentul stupid care urma sa mi se intample.

Eram la bunicii Grigorovici, iar ghidusiile lui Matei ne faceau pe toti sa ne simtim foarte bine si sa il admiram. Cand sa plecam spre casa, l-am luat pe Matei in brate sa il incalt. Il tineam pe genunchii mei, cand la o miscare mai brusca de-a lui, aplecat fiind sa ii inchei ghetele, m-am trezit cu manuta lui in ochi, iar unghia sa mi-a zgariat corneea.

La inceput nu mi-am dat seama ce se intampla, simteam doar o intepatura si senzatie de usturime in ochi. M-am decis sa merg la urgenta, unde dupa o analiza superficiala, am fost diagnosticat cu eroziune corneeana si mi s-a prescris Corneregel si Floxal. Rezidenta de garda mi-a fixat niste asteptari total eronate in legatura cu ce avea sa ma astepte in zilele ce urmau, pentru ca mi-a spus ca a doua zi voi putea conduce.
Lucrurile aveau sa fie exact pe dos, pentru ca dimineata cand m-am trezit, abia am reusit sa deschid ochiul, iar atunci cand am reusit, lacrimile au inceput sa siroiasca. M-am dus din nou pana la urgenta, unde dupa ce m-a pus la microscop, mi-a mai prescris si Tropicamida. Eu tot asteptam sa imi spuna ca am ceva in ochi, pentru ca durerea pe care o resimteam era ca si cum as fi avut nisip in ochi.
In astfel de momente, nu ai altceva de facut decat sa te inarmezi cu rabdare si sa stai linistit cu ochii inchisi. Atunci cand ochiul sanatos se misca, cel lovit se sincronizeaza si miscadu-se si el, iti da dureri foarte neplacute. Saracul Matei ma tot ruga sa imi scot aia de pe fata (adica pansamentul) si ma tot intreba: "tati, ai uba?" - adica daca am buba. La inceput a fost un pic frustrat ca desi eram acasa nu ma puteam juca alaturi de el ca de obicei, dar pana la urma s-a obisnuit cu ideea ca trebuia sa zac pur si simplu si sa astept sa imi treaca.
Ce e important de stiut in aceste situatii este faptul ca trebuie sa te prezinti neaparat la doctor, dupa care timp de doua zile durerea nu cedeaza, ochiul lacrimeaza, iar senzatia de discomfort este mare. Eu am ascultat colinzi si am dormit foarte mult pentru ca aveam multa oboseala acumulata. Dupa doua zile si jumatate am renuntat la pansament, treptat senzatia de usturime a inceput sa cedeze. Am urmat in continuare tratamentul timp de inca cinci zile pe care pe baza concediului medical le-am petrecut alaturi de Matei. M-am ferit si de frig si de monitor, televizor, citit sau orice altceva ar solicita ochiul mai puternic.
Ulterior am citit pe internet ca cele mai frecvente cauze ale eroziunii corneei sunt loviturile accidentale cu mana, unghia de copil sau foaia de hartie. Eroziunea corneeana este asemenea unei julituri banale a pielii. Se evita cu desavarsire folosirea salivei sau a laptelui de mama (eu am avut la indemana lapte de mama, asa ca bineinteles ca mi-am turnat din belsug in ochi) pentru a extrage eventualele corpuri straine si se impune prezentarea de urgenta la medic, care va stabili gradul de afectare si tratamentul adecvat.
Multa sanatate! Si atentie. Parintii cu ochelari stiu ca le-au zburat "bicicletele" de pe ochi cel putin o data.

Sunday, December 13, 2009

Inceput de decembrie



Iata ca am revenit. In articolul viitor voi descrie pataniile care m-au tinut departe de tastatura timp de o saptamana. Nu pot sa spun ca regret ca nu am avut voie la calculator, deoarece am dormit foarte mult, avand multa oboseala acumulata cred ca de pe tot parcursul anului calendaristic.

Desi suntem deja aproape in mijlocul lui decembrie, voi scrie despre proiectul dezvoltarea deoarece nu imi doresc sa ratez nici o luna din acest proiect.
Asa dupa cum era de asteptat, baietii au crescut, s-au dezvoltat. Matei a prins o raceala care a debutat cu febra chiar de ziua nationala. Se si vede in poza. Ne-am speriat un pic la inceput, dar din fericire am reusit sa depasim momentul fara tratamente cu antibiotice, doar cu antitermice, Stodal, aerosoli, fructe.
David creste si el. Inca nu se intoarce de pe burta pe spate si invers, asa dupa cum zice teoria, dar noi avem rabdare si stim ca fiecare copilas are propriul ritm de dezvoltare, care poate fi mai apropiat sau mai departat de media celorlalti copii. Suntem foarte incantati ca doarte toata noaptea, de la opt seara spre opt, noua dimineata, fara sa se trezeasca. Asa ca nu e de mirare ca in ultima vreme a inceput sa doarma tot mai putin in timpul zilei. Citeam undeva ca dupa ce parintii vin cu bebe de la spital, stau si se uita la leagan asteptand momentul in care bebe va sta si treaz. In momentul in care bebe incepe sa aiba perioade lungi in care sta treaz, parintii incep sa se intrebe daca nu cumva ar trebui ca micutul sa doarma mai mult.

Sunday, December 6, 2009