Wednesday, December 16, 2009

Povestile sunt sadice

In fiecare seara inainte de culcare am placerea sa ii citesc 3 povesti lui Matei. Cele 3 povesti alese de el sunt (in ordinea in care vrea sa i le citesc) sunt: "Alba ca Zapada", "Punguta cu doi bani" si "Capra cu trei iezi". In fiecare dintre aceste povesti exista aspecte care mi se par destul de "violente" incat sa le sar atunci cand ii citesc.

De exemplu, in "Alba ca Zapada" mi se pare sadic faptul ca regina cea rea ii cere vanatorului sa o duca pe Alba ca Zapada in padure, sa o omoare si sa ii aduca drept dovada inima fetei.

In "Punguta cu doi bani" mi se pare destul de violent faptul ca mosul il alunga pe cocos batandu-l pentru ca, vezi Doamne, cocosul nu face oua. Dupa care Boierul il arunca in fantana, vrea sa il fiarba in supa. Bineinteles ca pana la urma, cand cocosul ajunge acasa dupa ce a inghitit toate cirezile si banii boierului, baba moare de ciuda, conform sloganului cu capra vecinului.

Dintre toate cea mai sadica este "Capra cu trei iezi". Pe langa finalul trist in care capra ramane doar cu iedutul cel mic dintre cei trei iezi, este o scena acolo care mi se pare chiar violenta. Dupa ce lupul ii mananca pe iedul cel mare si pe iedul cel mic, manjeste peretii casei cu sange si le pune capetele in geam, astfel incat capra sa creada ca puiutii ei o asteapta la fereastra.

Povesteam cu un prieten si el zicea faptul ca e posibil ca in secolele in care au fost scrise aceste povesti (in speta secolul XIX) copiii sa fie mai aproape de viata reala, asa cum e ea: cu ciuda, cu sange, cu iezi mancati de lup si gaini mancate de vulpe. In acea perioada copiii stiau ca toata carnea pe care o mananca provine in urma taierii animaleleor (fie ele gainin, porci, vitei sau alte oratanii). Acum copiii nostri stiu ca toata carnea provine din frigiderele de la supermarketuri.

Nu stiu daca e mai bine ca cei mici sa stie ca lupul a manjit cu sange peretii casei. Stiu doar ca acestea sunt aspecte peste care eu sar atunci cand ii citesc baietelului povestea. El stie doar ca lupul i-a papat pe iezi.

3 comments:

Cris said...

Bună ziua tăticule,

Majoritatea poveştilor pentru copii, nu sunt create neapărat pentru copii. Întâmplător mă interesează îndeaproape subiectul motivelor din basmele româneşti (mai puţin cele internaţionale, deocamdată) şi sunt mai multe chei de lectură pentru fiecare basm.

Promit să-mi fac timp cât de curând şi să deschid o serie de posturi pe tema asta.

Cu drag,
C.

Nuschu said...

spune bine Cris ce spune, povestile, acum 100-2 de ani erau destinate adultilor, cam ca multe din variantele de 'entertainment' de azi.
Apoi, pana la jumatatea sec. XX (aproximativ), copiii erau tratati cu totul si cu totul altfel, importanta lor era data de 'capitalul economic' detinut (= aportul in gospodarie dat de forta de munca). In rest, veneau in urma adultilor in materie de stabilire a prioritatilor, nu erau nici animale (stiu, suna dur), nici oameni, aveau o esenta nedefinita.
Slava Domnului, au trecut vremile acelea

Nobine said...

Cris si Nuschu, va multumesc pentru comentarii, pentru ca sunt foarte pertinente. Ele aduc o alta lumina asupra articolului.

Cris: da-ne niste "chei" de lectura despre care ne-ai spus.