Thursday, December 17, 2009

What a wolderful world

In ritmul sau de dezvoltare, Matei a tot amanat sa inceapa sa vorbeasca pana spre varsta de doi ani. Bineinteles ca noi nu ne-am facut griji. Din contra, se spune ca cica daca micutul incepe sa vorbeasca mai tarziu, inseamna ca e desptept. Lucian Blaga, care s-a autodefinit ca fiind "mut ca o lebada", nu a vorbit pana la varsta de patru ani.

Ei bine, dar si dupa ce a inceput sa vorbeasca, Mateiul nostru (si probabil si Lucian Blaga) nu a mai contenit din vorbit. Atunci cand se joaca povesteste ce face tractorul, ce face personajul sau animalutul cu care se joaca. Are dialog cu jucariile, le intreaba ce fac?

De multe ori sunt uimit de nivelul mare de cunostinte pe care le are Matei. Uneori ai senzatia ca intelege perfect cum functioneaza lumea asta. E drept ca toti cei din jurul lui ne ocupam de el, ii povestim in permanenta si cu rabdare netarmurita ii raspundem la intrebarile repetitive: "ce-i aia?" si "ce face?" acea aia. Eu aveam 2 ani si 3 luni sigur nu stiam asa de multe cate stie el. E drept ca in era vitezei in care traim bombardamentul cu informatii este fantastic: imagini, sunete (acum toate jucariile canta, se misca, povestesc), activitatile pe care le desfasoara, televizorul.

Dintre toate mi se pare un pic trist faptul ca Mos Craciun fiind prezent inclusiv pe apa minerala, imbracat in mov si promovand ciocolata, stand si povestind cu copiii prin mall, a ajuns sa nu il mai impresioneze pe Matei asa cum imi aduc aminte ca ma impresiona pe mine cand eram mici.

Se pare ca e sortit ca fiecare generatie sa fie tot mai dezvoltata, mai abila, mai precoce. Experienta de viata va conta intotdeauna si va face diferenta dintre un adult si un copil, dar sunt copii (si cred ca au existat dintotdeauna) care stiu mai multe decat multi adulti.

Asa dupa cum zicea Louis Armstrong:


I hear babies cryin', Iwatch then grow
They'll learn much more, than I'll ever know
And I think to myself
What a wonderful world...

No comments: