Thursday, January 21, 2010

Calm si fermitate

Invat sa fiu ferm cu in deciziile pe care le iau visavis de copilasi.

Mi-am dat seama ca pentru micuti este foarte important ca parintii lor sa stie ce fac. Ei prefera deciziile ferme, comunicate pe un ton calm, chiar si atunci cand nu le convine ceea ce decid parintii.

E simplu. Juniorii se afla pe "corabia vietii", iar noi parintii suntem capitanii acestei corabii. Noi stim unde sunt punctele cardinale, unde este tarmul si incotro ne indreptam. Nimanui nu i-ar face placere sa se afle pe o astfel de corabie, insa capitanul sa nu stie cum sa manevreze corabia, cum sa ia decizii si incotro se indreapta. Sa faci parte din echipajul unei corabii cu un astfel de capitan presupune senzatie de ambiguitate, lipsa de incredere in cel care conduce, deci implicit stres si anxietate.

A fi ferm si a transmite siguranta nu inseamna a ridica vocea sau a fi isteric. Din contra. Deciziile trebuie comunicate "echipajului" pe un ton bland, calm si ferm. Mi-am dat seama ca Matei incearca la nesfarsit sa negocieze tot felul de maruntisuri: spalatul pe maini, ora de culcare, locul unde sa ia masa, etc. Ma uimeste persistenta lui neobosita, de fiecare data dispus sa o ia la capat in aceasta "negociere". Mie nu imi ramane decat sa recunosc terenul pe care ne situam si sa fiu la fel de insistent cu mult calm si tact. Uneori e greu sa iti mentii starea de spirit, dar asa dupa cum spuneam si mai sus, iritarea parintelui nu ajuta, ci din contra pune gaz pe foc.

No comments: