Wednesday, January 13, 2010

Increderea in sine

In spiritul a ceea ce spuneam intr-un articol precedent, ma simt mandru cu reactia mea in legatura cu un eveniment banal care s-a intamplat intr-una din zilele trecute. Mai exact duminica, atunci cand am adunat bradutul.

Ne-am obisnuit sa il implicam pe Matei in multe din activitatile casnice pe care le intreprindem. Astfel il tinem ocupat, invata ca fiecare din casa are responsabilitati legate de mentinerea ordinii in casa si devine un baiat harnic obisnuit sa ajute in casa (stiu ca pare gandire cu bataie prea lunga, dar putine sunt fetele care isi vor dori alaturi un partener de viata trantor).

Asa ca nu e de mirare ca Matei a participat la adunarea pomului de iarna. Mai exact, eu luam globurile de pe ramuri, iar Matei le punea intr-o cutie mare. Fiind luat pe val de procesul in sine, la un moment dat a luat unul dintre globuri de la mine din mana si in loc sa il puna in cutie, fiind atintit cu privirea catre mine, s-a nimerit sa dea drumul la glob pe langa cutie. Intamplarea face ca globul era unul dintre cele mai frumoase pe care le aveam, era de sticla, asa ca s-a facut tandari instant.

In acel moment aveam doua optiuni:

Puteam sa incep sa il apostrofez pe micut si sa ii distrug increderea in sine zicandu-i ca nu este atent sau chiar s ail umilesc facandu-l sa creada ca nu-i bun de nimic. Acestea, cu atat mai mult cu cat Matei s-a retras si mi-a spus ca tata poate sa le puna in cutie.

Celalalt lucru pe care il puteam face (si pe care l-am si facut) a fost sa ii vorbesc foarte calm si sa il rog sa nu se miste pana nu aduc eu matura si farasul. Am maturat cioburile, i-am explicat faptul ca globul s-a spart si nu il vom putea folosi niciodata (ca sa inteleaga ca s-a inregistrat o paguba), dupa care am continuat nestingheriti operatiunea, Matei fiind fericit sa primeasca increderea lui tati. Acest lucru a fost cu atat mai important, cu cat imediat dupa ce a spart globul, Matei s-a asezat pe un scaunel si a inceput sa sustina ca el nu poate sa adune globurile.

Altfel spus, am platit cu cel mai frumos glob de pe pom o lectie de mii de ori mai valoroasa decat paguba produsa. Ba mai mult, pe viitor sunt convins ca daca adunam 1000 de globuri, datorita acestui episod, Matei va sparge mult mai putine decat daca am aduna tot 1000, dar in schimb l-as fi criticat pentru micul sau esec. Am considerat ca in viata este important ca atunci cand gresesti sa inveti o lectie si sa mergi mai departe. Prin urmare ma straduiesc in permanenta sa le sadesc in sufletele copiilor increderea in sine si nu teama de esec.

2 comments:

Manu said...

LA MULTI ANI! Si la cat mai multe povesti frumoase despre cele doua minuni!
Luca a participat alaturi de bunica cand s-a impodobit bradul... si a spart mai multe globuri :). Si a vrut sa foloseasca el matura si farasul. Apoi s-a ascuns sub masa ca sa-l astepte pe Mosul.
Important este ca s-a bucurat sa participe alaturi de bunica.

Nobine said...

La Multi Ani, Manu! Sper ca Luca si Matei sa se vada mai des anul acesta :)