Thursday, January 14, 2010

Si eu pot fi Supernanny

Am primit de la Mos Craciun o carte. Este vorba despre Şi tu poţi fi Supernanny. Cum să-ţi creşti bine copilul scrisa de Irina Petrea.

Nu e o carte pentru minte, ci una pentru suflet.
Cred cu toată convingerea că fiecare dintre noi este rezultatul propriei copilării... - Irina Petrea

Mi-am propus sa scriu cateva cuvinte despre aceasta carte (recenzie e mult spus), deoarece mie mi-a placut si chiar cred ca m-a ajutat.

In primul rand, cartea mi-a castigat interesul inca de la inceput prin faptul ca iti spune clar ca fiecare dintre noi suntem rezultatul educatiei si modului in care ne-am trait copilaria. Acelasi tip de filosofie il avea si o colega de la resurse umane de la un fost angajator de-al meu. Ea facea multe interviuri si spunea ca cele mai importante sunt valorile care ii sunt insuflate fiecarui individ in primii ani de viata. Orice abilitate se deprinde, cu conditia ca angajatul sa fie integru, responsabil, harnic, etc.

In al doilea rand, in ceea ce ma priveste, eram (cel putin asa cred eu) deja familiarizat cu foarte multe din „metodele” pe care le propune Supernanny. Inovator este insa faptul ca la fiecare metoda ti se propune sa fii empatic in legatura cu trairile prin care trece micutul. Spre exemplu, atunci cand se refera la parintii care sunt foarte cicalitori, compara situatia cu un sef cicalitor care iti sufla tot timpul in ceafa si te intreaba de ce pui asa de multe lingurite de zahar in cafea.

In al treilea rand, cartea are menirea sa te responsabilizeze ca si parinte. A avea un copil nu inseamna ca e suficient sa ii dai mancare, sa ii cumperi jucarii si sa il trimiti la scoala. Copilul are nevoie de imbratisare, de dragostea ta, de indrumarea ta, de tine ca si model in viata. Decat o jucarie scumpa cu care sa se joace singur, el prefera o lingura de lemn, cu conditia sa se joace cu tine (asta e metafora mea).

Aspecte care sa deranjeze nu prea am gasit. Eventual faptul ca sunt anumite idei care se repeta (de genul sa nu ii jignesti pe copii), dar poate e mai bine asa pentru ca repetitia este mama invataturii. Pe langa aceasta, consider ca ar fi utila o mai buna organizare a capitolelor. Altfel spus, informatia sa mearga in cascada, din aproape in aproape, fiecare aspect tratat fiind astfel mai bine evidentiat (decat dintr-un nor de informatii).

Cartea mi-a intarit increderea in faptul ca pot fi un parinte bun care cladeste inca de pe acum viitorul odraslei. Nici nu parcursesem un sfert din carte (am devorat cartea in cinci zile in vacanta de iarna printre racituri, jocuri cu copii si intalniri cu prietenii) cand deja gaseam zeci de exemple in fiecare zi in care puteam aplica un sfat sau o idee de la Supernanny.

Din pacate astfel de carti sunt citite de parintii care oricum isi dau interesul, pe care ii preocupa educatia copiilor si care constientizeaza ca au un rol covarsitor in modul in care va evolua copilul. Parintii care nu reusesc sa isi educe copiii nici nu vor fi interesati de aceasta carte.

Aschia nu sare departe de trunchi. Copiii sunt oglida parintilor si a chimiei dintre acestia.

4 comments:

Albinutza said...

Oooo da foarte buna cartea. Si eu o am, e ca o carte de capatai, e Biblia cresterii copiilor. Cand am o problema, tust la ea si caut, citesc, ma informez. E super carte!

Cris said...

cam pe aceeasi linie...

http://www.ishop.ro/carti/Poti-Sa-Nu-Cresti-Un-Copil-Perfect_Libby-Purves.html

http://www.ishop.ro/carti/Poti-Sa-Nu-Fii-O-Mama-Perfecta_Libby-Purves.html
(cred ca merge si la tatici :D)

sfaturile de la supernanny nu mi-au ajuns inca pe mana, dar mi-ai trezit curiozitatea...

Nobine said...

@Albinuta: Corect, buna carte! Nu stiu daca e chiar biblia cresterii copiilor, dar sigur ar fi mult mai multa fericire in lume daca mai multi parinti ar fi interesati sa o citeasca si sa aplice ceea ce scrie acolo.

Nobine said...

Multumim de recomandari, Cris! Daca te tenteaza cartea, pot sa ti-o trimit pe posta, o citesti si mi-o trimiti inapoi. Nu as avea nici o retinere sa fac acest lucru.