Sunday, February 28, 2010

Copilul invata


Matei face tot mai multe conexiuni si ne surprinde cu ceea ce ne povesteste. Ii tot spun ca imi place mult de el pentru ca e un copil istet. Iar acest lucru parca il incurajeaza si mai tare sa ne dovedeasca faptul ca el stie foarte multe.

Ieri eram in parcare la Polus si a zarit pe pasarela care duca in parcare un autobuz articulat. Noi nici nu il observaseram, dar Matei ne-a atras atentia prin faptul ca ne-a spus ca "ala merge in Marasti", asa cum o face treizeciul, care e si el articulat. Nici nu am apucat sa ne revenim din mirare, ca Matei ne-a mai trantit una: a vazut un autobuz cu reclama la BT Asigurari pe el si ne-a explicat ca acest autobuz merge la banca.

Matei recunoaste semnele tuturor magazinelor mari. Am inceput cu totii sa asteptam cu interes posta de care nu are nimeni nevoie. Adica ziarele de reclama ale marilor magazine: Cora, Carrefour, Baumax, Practiker, Kaufland, Profi, etc. Matei recunoaste fiecare logo si ne spune de unde provine fiecare ziar, dupa care, odata ajunsi acasa, il "citim" si baietelul nostru recunoaste diferitele articole care pot fi cumparate si pe care noi le avem sau nu le avem.

Intr-o zi a vazut un camion de Pepsi. Ne-a explicat faptul ca acel camion duce Cola la Profi.

Ma opresc cu masina in trafic. Ma intreaba daca stam la stop si imi arata toate trecerile de pietoni pe care le vede.

In supermarketurile pe care le frecventam stie unde sunt raioanele cu apa, lapte, fructe, articole pentru copii, etc.

Poate ca e normal sa fie asa. Noua ni se pare uimitor ca stie multe, face conexiuni, reproduce ceea ce ii spunem. Varsta de doi ani si cinci luni e o varsta excelenta la care sa petreci cat mai mult timp alaturi de micuti. De fapt fiecare varsta este excelenta din acest punct de vedere, doar ca acum sunt fascinanti.

Thursday, February 25, 2010

Nu te supara, frate!

Sambata trecuta am fost vizitati de un cuplu de prieteni pentru o seara "ludica". Parinti ca si noi, si-au lasat micuta cu una dintre bunici si au venit la noi acasa.

Pentru ca am inceput sa jucam destul de tarziu (era dupa 10 seara, baieteii nostri dormeau dusi), am luat-o usor incepand cu un Alhambra. Jocul ne-a prins pe toti si desi nu se prefigura astfel, Catrinel a reusit ca pana in final sa isi ajdudece cele mai multe puncte.

Dupa joc, simtindu-ne destul de obositi (era miezul noptii, deja) parca nu ne venea cheful sa incepem un joc nou. In acel moment, am avut o clipa de inspiratie si am pus pe masa "Nu te supara, frate!" Jocul primit de Matei in perioada sarbatorilor, dar a fost inaugurat de doua cupluri de parinti adunati sambata seara la un pahar de vin. Alb, de data aceasta.

Ne-am distrat de minune. Am stiut regulile, ca si cum o programare a creierului nostru a fost reactivata si totul a venit foarte natural. Un singur dubiu am avut: daca dai sase si decizi sa scoti un pion din casa, mai ai drepul sa dai o data? Noi am jucat ca mai am dreptul.

Am jucat cu pionii rosii si am castigat. A fost o seara distractiva!

Monday, February 22, 2010

Familia in formule matematice

Exista un site pe care il urmaresc. Este vorba despre New Math. Aici gasesc formule matematice pentru tot felul de concepte. Ceva de genul:

Calin = Sot + (Tata x 2)

Cu una dintre formulele de pe New Math nu sunt de acord. Este vorba despre:

Children = Joy - Sleep.


Children = Sleep + Joy.

Sunday, February 21, 2010

In curand... la gradinita!

Se apropie vremea gradinitei pentru Matei.

La toamna micutul nostru va fi marele nostru pentru ca va avea trei ani. Ii implineste chiar in septembrie, asa ca ne-am hotarat ca incepand de-atunci va merge la gradinita de stat.

Pana atunci, insa, ne gandim sa il dam la o gradinita particulara, cu program redus, unde sa se acomodeze cu programul, copiii, educatoarea si lipsa parintilor sau a apropiatilor din peisaj. Sincer sa fiu, ma incearca un sentiment de mila cand ma gandesc la faptul ca baietelul meu care mai adineauri era doar un bebe, va ajunge sa mearga la gradinita, sa interactioneze cu alti copii, sa munceasca sa se afirme in grup, in societate.

Ne e groaza de raceli sau alte boli care "circula" in comunitatile de piticei, dar e important ca juniorii sa dobandeasca imunitatea necesara.

Mi-as dori ca timpul sa nu treaca asa de repede!

Wednesday, February 17, 2010

Valoarea unui bob de mazare

Cam cat valoreaza un bob de mazare? Unii ar spune 4 centi. Altii ar spune 1 cent. Cei din Haiti ar spune 1 dolar. Altii ar spune ca un bob de mazare valoreaza cat o jumatate de bob de fasole.

Duminica dimineata, la noi in familie un bob de mazare a valorat 16.8 secunde. De somn.

OK, imi dau sema ca e mai greu de explicat, dar nu este imposibil.

Exista doua premise care au dus la aceasta paritate a boabelor de mazare versus timp. Una dintre premise este aceea ca Matei este un mare amator de mazare. Combinatia lui preferata este mazare cu spanac de la Lunch Box. Cea de-a doua premisa este faptul ca mami si tati au fost sambata seara la o petrecere. Un prieten a implinit rotunda varsta de 30 de ani, prin urmare am avut placerea sa fim partasi la chef.

Pe Matei si pe David nu prea ii intereseaza faptul ca mami si tati au stat pana la o ora tarzie in noapte. Asa ca, duminica dimineata, pe la ora 7:00 Matei s-a pornit sa dea scularea, incepand sa ne strige din patutul lui. Catrinel a fost cea care s-a sacrificat (aproape de fiecare data e ea) si s-a dus in camera baietilor. Intr-un moment de inspiratie, i-a propus lui Matei urmatorul targ: „daca mai dormi o jumatate de ora, primesti mazare”. Matei a fost de-acord instant, asa ca parintii au reusit sa se mai odihneasca un pic.

Noi ne dorim ca baietii nostri sa manance sanatos, cu multe legume si fructe. Ceea ce este si mai genial in negocierea pe care a purtat-o mami cu Matei, este faptul ca in urma acestui eveniment, i-a transmis lui Matei faptul ca mazarea este un premiu pe care el il primeste daca indeplineste anumite sarcini sau rugaminti ale parintilor. Orice premiu are aerul propriu de elitism, asa ca mami a transformat mazarea intr-o recompensa.

Monday, February 15, 2010

Povestile domnisoarei Firicel

Am fost saptamana trecuta la o lansare de carte. Este vorba despre "Povestile domnisoarei Firicel" scrisa de colaboratoarea mea de la Ziarul Copiilor.

Evenimentul a avut loc la Libraria Orfeu din Piata Unirii din Cluj-Napoca. Am fost placut suprins sa fiu invitat acolo de catre Andreea, mai ales avand in vedere faptul ca lansarea s-a facut intr-un cadru restrans, destul de intim. Cateva discursuri sustinute de oameni apropiati, dupa care Andreea ne-a citit tuturor o poveste. Copiii cuminti (adica toti cei prezenti) au primit in dar cate o carte si o ciocolata.

Vestea buna este ca aceasta carte este insotita de un CD in care insasi autoarea istoriseste povestioarele din carte. Matei a indragit CD-ul chiar din prima seara, asa ca a ajuns sa fie printre preferatele lui la culcare. Noi ne-am bucurat pentru ca avem multe mp3-uri cu povesti pe care ne dorim sa le punem baieteilor sa le asculte. Sunt de parere ca aceste povesti ii ajuta pe copilasi sa isi imagineze lumea creata de poveste asa cum vor ei.

Va las in compania unui arici cu ochi mici.

Sunday, February 14, 2010

Duminica seara

Aproape in fiecare duminica seara, avem parte de cateva momente “in sanul familiei”, cand ne facem curaj sa incepem in forta o noua saptamana. Adunam de prin casa, facem baita, iar tata bea un vin rosu.

Ultima duminica s-a inscris cu brio in acest sir “clasic” de zile de sfarsit de saptamana. L-am pus pe David la culcare ceva mai devreme decat pe Matei (de regula David la 8 si Matei la 9 seara). Intinsi pe mocheta din dormitor, Matei alaturi de tati si de mami lucreaza impreuna la un puzzle cu personaje Disney pentru copii.

Matei este pasionat de acest tip de joc si fiecare piesa pusa la locul ei este o mica victorie a micutului si un prilej de a primi felicitari din partea parintilor. De obicei Matei primeste atentia doar unuia dintre noi, pentru ca celalat ii ofera atentie lui David. De data aceasta are parte de foarta multa atentie pentru ca si mami si tati stau in genunchi alaturi de el si muncesc impreuna la construirea imaginii din puzzle.

Puctul culminant apare atunci cand se apropie de a termina un puzzle. Deja piesele ii vin tot mai la indemana, stie unde sa le plaseze, incurajarile parintilor sunt tot mai dese. Parca suntem la jocurile olimpice. Apare si piesa cu unghi drept care pune capat constructiei. Tati bate cinciul cu Matei. Mami bate cinciul cu Matei. Mami si tati bat cinciul. Cercul e inchis si lumea multumita.

Dupa puzzle cu numarul patru si ultimul, asa cum ne-a fost intelegerea, Matei le pune pe toate in cutie, se ridica si merge la culcare. Stia ca aceasta va urma inca de la inceputul jocului, pentru ca noi am avut grija sa ii spunem ca dupa aceasta distractie toata lumea se culca. Si noi am mai sta cu el, dar intelegerea e ferma, iar rutina somnului trebuie respectata. Si Matei stie ca nu este loc de negociere. Ma consolez cu faptul ca am sa mai „gugulesc” un pic cu Matei cand ii citesc povestile de seara, iar el sta in picioare in patut si ma mangaie pe cap, sau imi da pupici sau se gudura ca un motanel. Ii spun „noapte buna” si ii dau un pupic lui David care doarme dus demult si pe care prezenta noastra in camera il lasa indiferent si scufundat in lumea viselor.

Ma mai duc o data la ei in camera dupa ce au adormit amandoi. Ma uit cand la unul cand la altul si ma distrez un pic de pozitiile lor de somn (mai ales cele adoptate de Matei).

Senin in suflet, tati e pregatit de o noua saptamana.

Thursday, February 11, 2010

Compliment de la copii

Una dintre cele mai de seama „imbunatatiri” ale caminului dupa venirea copiilor a fost aceea de a ne monta o masa in bucatarie. Caminul proiectat acum cativa ani de catre cuplul cel tanar nu avea masa de bucatarie, deoarece mancam in living, pe masuta cea joasa.

Dupa venirea copiilor, ne-am propus sa transformam mesele zilei in ritualuri de familie (chiar inainte de a gasi aceste recomandari in cartea lui Supernanny), asa ca ne-am montat masa in bucatarie.

Intr-o dimineata, stateam la masa alaturi de Matei si de mami. Pe David il punem in scoica, undeva langa noi. In curand ii vom lua si lui un scaun inaltator pentru a sta cu noi la masa.

Matei papa cu pofta. Ii place ceea ce mananca si e convins ca asa va ajunge sa creasca mare. Asa, de amorul conversatiei, mami il intreaba pe Matei: „ca si cine vrei sa cresti?”. Fara sa stea prea mult pe ganduri, Matei raspunde franc: „ca si tati.” Eu, pe partea cealalta a mesei, am simtit ca ma topesc si ma preling de pe scaun. Am ajuns in situatia in care copilasul meu sa imi spuna ca vrea sa fie ca si mine de mare.

Poate ca nu e de citit nimic dincolo de aceste cuvinte. Eu insa am citit si m-am simtit foarte mandru. A fost cel mai grozav complimente pe care mi l-a facut cineva.

Wednesday, February 10, 2010

Copil istet

In weekedul care tocmai a trecut am fost in vizita la niste prieteni. Ne-am dus toata familia, cu David si Matei dupa noi. Era o posibilitate sa ii plasam la bunici, insa am preferat sa petrecem timp alaturi de ei. Dupa o saptamana grea, in care am ajuns de cateva ori de la servici prea tarziu sa ma pot bucura din plin de micuti, decizia de a fi impreuna la sfarsit de saptamana a fost oarecum fireasca.

Am fost serviti cu pizza de casa (foarte buna) si cu strudel de fructe de padure. Am incins cu Matei o distractie „de-a atobuzul”, reprezentat de un scaun de birou cu rotile. Cand ajungea in statie, tati statea intins pe o patura, iar Matei sarea din autobuz direct pe tati. Dupa care cumpara bilet de la iepurasul de plus si distractia o lua de la inceput. Ca de fiecare data micutii nu par sa se sature prea repede de acelasi tip de distractie. Noi incepeam sa fim obositi (nu e usor sa fii motor de autobuz vreo jumatate de ora), dar Matei era in mare verva.

Un aspect care mi-a atras atentia (si pe care vreau sa imi centrez de fapt articolul) este faptul ca la plecare a inceput joaca de-a stinge si aprinde luminile. Spre deosebire de casa noastra, intrerupatoarele prietenilor nostri erau la nivelul braului si asa a ajuns Matei sa se bucure ca le poate apasa.

Trei intrerupatoare erau in acelasi spatiu, in holul de intrare: cel care aprindea becul de pe hol, cel care aprindea becul din bucatarie (despartita de hol printr-o usa) si cel care aprindea becul din living. Matei stingea becurile, prietenul nostru le aprindea. Si tot asa, pana cand Matei a inceput sa fie un pic iritat de faptul ca cineva ii tot aprinde becurile pe care le stinge el.

Ceea ce m-a facut sa admir la Matei a fost faptul ca a avut o abordare proprie, inteligenta. Copilasul avea de rezolvat trei intrerupatoare, care erau greu de controlat pentru ca prietenul nostru reusea intotdeauna sa fie cu un pas inainte, astfel incat in permanenta era cel putin un bec aprins. Solutia micutului a fost ingenioasa, pentru ca el si-a propus o alta abordare, si anume sa inchida usa de la bucatarie. „Genial, bravo Matei”, mi-am spus in sinea mea. Am fost mandru pentru ca Matei a reusit sa elimine unul dintre intrerupatoare. Sau mai corect spus, unul dintre becuri. Chiar daca intrerupatorul care actiona becul de la bucatarie era in continuare in hol, el devenea irelevant pentru ca o data usa de la bucatarie inchisa, efectul becului era anulat.

Subiectiv ca orice parinte, mi-a placut faptul ca Matei a cautat o solutie inedita prin care era cu un pas mai aproape de obiectivul lui: acela de a stinge toate trei becurile. Bravo Matei!

Am basca

Miercurea fara cuvinte...

Monday, February 8, 2010

Matei vorbeste la telefon

Azi de dimineata, de la servici, sun acasa sa vad ce face familionul in lipsa mea. Acesta este un telefon de rutina pe care il dau aproape in fiecare zi.

Azi a fost pentru prima data cand mi-a raspuns Matei. Pana acum mai vorbea cate un pic la telefon, dar niciodata nu ridicase el receptorul atunci cand a sunat. Vocea lui e asa de draguta, ca imi vine sa intru in telefon ca sa ajung la el si sa il pap cu fulgi cu tot.

Mi-a adresat un "Cine-i?", dupa care m-a intrebat ce fac. I-am spus ca sunt la servici si l-am intrebat si eu la randul meu ce face. Acesta este momentul in care incepe sa povesteasca si dupa cateva secunde pleaca sa faca ceea ce se lauda ca face.

A crescut baietelul meu si deja raspunde singur la telefon. Asa sa tot suni acasa sa iti incarci bateriile cand esti la servici!

Sunday, February 7, 2010

David in premergator

La-am pus pe David in premergator!

Am inceput prin a curata premergatorul lui Matei. Acesta a fost dezamagit ca in prima seara David nu a apucat sa se dea cu premergatorul pentru ca a trebuit sa se culce. Matei avea planuri mari sa se joace impreuna pentru ca si el are o masinuta cu care se da prin casa si se imagina jucadu-se impreuna cu fratiorul sau. Nu-i nimic, pentru ca in schimb i-a ajutat pe mami si pe tati sa curete premergatorul, dupa care a pus baterii noi.

De-a doua zi, insa, distractia a inceput. E drept ca noi il lasam pe David in jur de 10-15 minute pe zi in premergator. Cu toate acestea, Matei este foarte fericit pentru se joaca de-a trenul (una din pasiunile sale cele mai mari) impreuna cu David. Il impinge cu masinuta sa, il aranjeaza atunci cand o ia pe cate o directie "nedorita" si e foarte incantat pentru ca amandoi sunt "mecanici".

Bineinteles ca pentru parinti a fost o priveliste minunata pentru ca ii vedem pe micutii nostri jucandu-se impreuna. Cred ca acesta este primul joc dintr-o serie imensa de jocuri pe care cei doi frati le vor face impreuna. Creste inimia in noi cand ii vedem cum se joaca si rad amandoi.

Monday, February 1, 2010

Matei papa ciocolata

Am inceput de vreo doua saptamani sa ii dam lui Matei ciocolata. Pana la 2 ani si trei luni el nu stia ce e aia, ba chiar era incapatanat si nu vroia sa guste (asa cum face de fapt cu tot ceea ce este nou).

Ii dam in fiecare dimineata, dupa micul dejun, o bucatica de Milkinis (un produs Milka). Lui ii place si ii da energie pentru intreaga zi. Ciocolata are rol important in dezvoltarea creierului si a memoriei din cauza continutului de lecitina. Totul este sa nu iti scape de sub control momentul zilei in care primeste ciocolata, precum si cantitatea pe care o primeste.

Asa cum ii sta bine unui baietel cuminte, Matei stie ca are o portie zilnica pe care o primeste dimineata. S-a obisnuit cu acest fapt, asa ca nu ne cere sa ii dam si in alte momente ale zilei, sau sa ii dam mai mult decat o bucatica.

Banal sau nu, in general in viata e bun un echilibru in toate. Excesele de orice fel au efecte negative asupra vietii si sanatatii noastre. Matei sa consume ciocolata in nestire nu e o solutie. Dar in acelasi timp nici sa il tii departe complet de acest produs nu e bine. Speram sa reusim si cu David sa il tinem departe de multe tentatii care oferite copiilor prematur au doar consecinte negative. Totul cu masura!