Sunday, February 14, 2010

Duminica seara

Aproape in fiecare duminica seara, avem parte de cateva momente “in sanul familiei”, cand ne facem curaj sa incepem in forta o noua saptamana. Adunam de prin casa, facem baita, iar tata bea un vin rosu.

Ultima duminica s-a inscris cu brio in acest sir “clasic” de zile de sfarsit de saptamana. L-am pus pe David la culcare ceva mai devreme decat pe Matei (de regula David la 8 si Matei la 9 seara). Intinsi pe mocheta din dormitor, Matei alaturi de tati si de mami lucreaza impreuna la un puzzle cu personaje Disney pentru copii.

Matei este pasionat de acest tip de joc si fiecare piesa pusa la locul ei este o mica victorie a micutului si un prilej de a primi felicitari din partea parintilor. De obicei Matei primeste atentia doar unuia dintre noi, pentru ca celalat ii ofera atentie lui David. De data aceasta are parte de foarta multa atentie pentru ca si mami si tati stau in genunchi alaturi de el si muncesc impreuna la construirea imaginii din puzzle.

Puctul culminant apare atunci cand se apropie de a termina un puzzle. Deja piesele ii vin tot mai la indemana, stie unde sa le plaseze, incurajarile parintilor sunt tot mai dese. Parca suntem la jocurile olimpice. Apare si piesa cu unghi drept care pune capat constructiei. Tati bate cinciul cu Matei. Mami bate cinciul cu Matei. Mami si tati bat cinciul. Cercul e inchis si lumea multumita.

Dupa puzzle cu numarul patru si ultimul, asa cum ne-a fost intelegerea, Matei le pune pe toate in cutie, se ridica si merge la culcare. Stia ca aceasta va urma inca de la inceputul jocului, pentru ca noi am avut grija sa ii spunem ca dupa aceasta distractie toata lumea se culca. Si noi am mai sta cu el, dar intelegerea e ferma, iar rutina somnului trebuie respectata. Si Matei stie ca nu este loc de negociere. Ma consolez cu faptul ca am sa mai „gugulesc” un pic cu Matei cand ii citesc povestile de seara, iar el sta in picioare in patut si ma mangaie pe cap, sau imi da pupici sau se gudura ca un motanel. Ii spun „noapte buna” si ii dau un pupic lui David care doarme dus demult si pe care prezenta noastra in camera il lasa indiferent si scufundat in lumea viselor.

Ma mai duc o data la ei in camera dupa ce au adormit amandoi. Ma uit cand la unul cand la altul si ma distrez un pic de pozitiile lor de somn (mai ales cele adoptate de Matei).

Senin in suflet, tati e pregatit de o noua saptamana.

No comments: