Sunday, February 21, 2010

In curand... la gradinita!

Se apropie vremea gradinitei pentru Matei.

La toamna micutul nostru va fi marele nostru pentru ca va avea trei ani. Ii implineste chiar in septembrie, asa ca ne-am hotarat ca incepand de-atunci va merge la gradinita de stat.

Pana atunci, insa, ne gandim sa il dam la o gradinita particulara, cu program redus, unde sa se acomodeze cu programul, copiii, educatoarea si lipsa parintilor sau a apropiatilor din peisaj. Sincer sa fiu, ma incearca un sentiment de mila cand ma gandesc la faptul ca baietelul meu care mai adineauri era doar un bebe, va ajunge sa mearga la gradinita, sa interactioneze cu alti copii, sa munceasca sa se afirme in grup, in societate.

Ne e groaza de raceli sau alte boli care "circula" in comunitatile de piticei, dar e important ca juniorii sa dobandeasca imunitatea necesara.

Mi-as dori ca timpul sa nu treaca asa de repede!

1 comment:

maria serb said...

Citesc acest blog de vreo 2 luni si imi place teribil.
Vreau sa va povestesc despre proaspata noastra experienta la gradinita, proaspata de ieri, 10 martie.
Din mai multe motive am hotarat ca e cazul sa-l dam pe Vladimir la gradinita si am hotarat sa incepem pe 10 martie. Vladi are 2 ani si 2 luni si initial voiam sa-l dam la gradinita de stat, dar pana la 3 ani mai e ceva, asa ca ne-am oprit
asupra uneia private.
I-am explicat de cateva zile bune, ca il vom duce la gradinita la copii, ca va sta acolo cat mami si tati sunt la serviciu si se pare ca a inteles.Ieri dimineata plini de emotii ne-am dus la gradi. E adevarat ca a plans putin vreo 5 minute cand am plecat de acolo, dar seara cand l-am luat era foarte senin, vesel, nu mai apuca sa ne povesteasca ce este in jurul lui. Radea, topaia si era extrem de deschis. Am aflat ca a adormit usor la pranz si ca s-a trezit bine dispus. Noi l-am lasat la program lung din prima si cred ca a fost o decizie buna. Toata seara a povestit despre copiii de la gradi si i se luminau ochii. Dimineata la 7 si ceva fara nici cel mai mic efort a fost in picioare si mi-a cerut sa-l duc sa se spele pe dinti sa mergem la copii. A tasnit pur si simplu in grdainita si s-a asezat la o masuta. Nu ne-a simtit cand am plecat si am aflat ca a mancat tot la micul dejun si e foarte cuminte. Mi s-au umezit ochii de mandrie, de mandria de a fi mama lui Vladimir. Copiii nostri sunt muult mai puternici decat ii credem noi.
Va doresc sa va mearga toate din plin! Si sa aveti o experienta placuta la gradi, cand veti merge.
Cu drag,

Maria Serb