Monday, April 12, 2010

"Cea mai usoara cale"

Zilele acestea am citit o carte scrisa de Mabel Katz: "Cea mai usoara cale". Am citit-o de doua ori pentru ca dupa prima parcurgere nu am fost convins ca am inteles-o, mai ales ca am stat seara pana tarziu ca sa o termin.

Un lucru este sigur: cartea ofera cateva principii simple care sa ii ajute pe cititori sa fie mai aproape de fericire. Unul dintre "secretele" dezvaluite de carte este faptul ca problemele cu care ne confruntam exista doar in mintea noastra si ca noi decidem cum privim ceea ce ni se intampla si noi decidem daca sa ne lasam prada grijilor sau sa luam pur si simplu faptele fara sa lasam fricile proprii sa transforme totul intr-o problema.

OK, inarmat cu idei ca cele de mai sus am inceput sa privesc experienta prin care am trecut in weekendul trecut care a debutat cu un tratament cu antibiotice administrat micutului David. In primul rand m-am proiectat peste 5 ani sau peste 10 ani, cand toate aceste framantari vor parea aventuri traite de parinti cu copii mici. Imaginea a doi baietoi mari, puternici, sportivi, m-a facut automat sa ma simt mai bine, mai confortabil, mai relaxat. Dupa care mi-am propus sa inteleg ceea ce mi se intampla si sa privesc din cat mai multe unghiuri. Astfel am inceput sa prind drag tot mai mare atat de copilasi cat si de parintii mei. Fata de copilasi pentru ca mi-am dat seama ca toate aceste lupte cu sanatatea te fac sa iti dai seama cat de importanti sunt in viata ta copilasii, ce mult ii iubesti. Fata de parinti pentru ca iti dai seama ca si parintii tai au trecut prin aceleasi framantari, prin discutii noaptea in legatura cu simptomele micutilor, cu tratamentul aplicat.

Poate fi aceasta o mostra de gandire pozitiva? Poate fi dar e mai mult decat atat.

No comments: