Monday, May 31, 2010

Pedichiura a la Matei

Matei are o noua pasiune: sa se curete intre degetele de la picioare. Noi ne distram ca de fiecare data cand sta pe olita, ne roaga sa ii dam sosetele ca sa isi scoata scamele dintre degete.

Totul a inceput de la unul dintre bunicii lui, care l-a obisnuit sa il dezmierde mangaindu-l pe degetutele de la picioare. Ulterior, Matei si-a dat seama ca acest lucru il poate face si singur, asa ca acum a ajuns aproape ca un tic.

Seara cand il ducem la culcare iar in camera baietilor este aprinsa doar lumina de veghe pentru ca David doarme deja, Matei ne roaga sa aprindem lumina ca el sa se poata curata intre degete. Pana la urma am gasit solutia: punem o plapuma peste patutul lui David, aprindem lumina, iar Matei isi „face toaleta”.

Intre timp fenomenul a luat amploare. Mai nou, cum prinde unul dintre membrii familiei cu picioarele goale, il verifica de scame intre degete. Fie el David sau noi, parintii, nimeni nu scapa „necuratat”. Acest lucru se intampla tot mai des in ultima vreme, avand in vedere ca vara are sanse mai mari sa gaseasca picioare goale lipaind prin casa.

Monday, May 24, 2010

Cum ne distram cu copiii?

Care este cea mai scumpa distractie din lume alaturi de copilul tau? Limitele sunt nemarginite. Probabil miliarde de euro. Din fericire, insa, intensitatea ditractiei nu este proportionala cu suma de bani cheltuita ci cu creativitatea si emotiile investite.

Nu neg importanta unui stomacel plin, unei hainute curate si a unor papucei comozi! E important ca ele sa existe astfel incat buna dispozitie sa ia locul grijilor din mintea adultului (si poate chiar a copilului). Cu nevoile de la baza piramidei este foarte greu sa te pui.

Dar presupunand ca cele de mai sus exista, cadrul pentru o zi reusita alaturi de copilasi este creat. Din acest moment tentatiile sunt multiple, oferta este opulenta, iar in majoritatea cazurilor bugetul este limitat. O alegere la indemana este solutia de baloane de sapun vanduta impreuna cu alte chinezarii ieftine. La noi in cartier o astfel de sticluta costa un leu si jumatate.

Noi ne-am jucat o dupamasa intreaga facand baloane de sapun. Realizarea cea mare a fost faptul ca Matei a reusit sa faca singur baloane si din acel moment nu a contenit sa sufle in cerculetul de plastic aducator de mici curcubee sferice. Si David a fost antrenat de acest joc, urmarind cu placere baloanele care zburau in toate partile. Mami ne-a exilat pe balcon ca sa nu facem apaceala prin casa, iar David tinea mortis sa stea cu noi.

Cred ca leul acesta si jumatatea lui au fost printre cele mai bune cheltuieli de distractie. E drept ca aceasta joaca nu poate dura la infinit deoarece se va instala plictiseala, dar e o alternativa buna atat pe timp de vreme buna afara, cat si pe timp de ploaie in balcon.

Thursday, May 20, 2010

Distractie in familie

Viata in familie alaturi de cei doi baietei este plina de momente excelente. E drept ca in ultima vreme am resimtit un pic faptul ca nu e usor, stresurile legate de micuti sunt de multe ori destul de ridicate (asa cum a fost in perioada racelilor in luna aprilie).

Reversul medaliei, insa merita tot efortul. Ma refer la acele „momente Kodak” (slogan genial, pe care acum parca il inteleg pe deplin) care merita a fi tinute minte. Jurnalul de tatic este un instrument excelent care poate contribui la Kodakificarea momentelor reusite.

Zilele trecute eram in masina tot familionul. Fiecare la locul lui: tati la volan, Matei in scaunelul de masina, David in scoica pe post de scaunel iar mami in spate langa ei. Veneam de la cumparaturi. In habitaclul masinutei noastre domnea un pic de voiosie. Aceasta atmosfera a fost intretinuta de Matei care a inceput sa pufaie cu buzitele. Moment in care eu l-am botezat pe Matei ca fiind „Mateila Pufaila”. Pe el l-a distrat foarte tare cum il numeam si tot izbucnea in ras. Un ras contagios pentru ca si David a inceput sa rada ca un mielut. Matei continua sa faca, eu il tot numeam „Mateila Pufuila”. Pe el il distra tot mai tare, pentru ca isi umfla obrajorii sa pufaie, si in acelasi timp izbucnea in ras, neputand sa tina aerul.

Astfel de momente iti fac viata de parinte minunata si „rentabila”, in sensul ca uiti de emotiile negative, de nopti nedormite (care in cazul nostru nu prea au existat), de stresuri si de factura mare de scutece si lapte praf. Jubilez la gandul ca suntem ca o familie din filmele siropoase americane, despre care majoritatea se gandesc ca asa ceva nu este posibil si uita de ele de indata ce apasa bumbul de la telecomanda. Probabil ca de aceea mie mi se intampla, pentru ca eu cred ca este posibil.

Monday, May 17, 2010

Tati joaca tenis

M-am apucat sa joc tennis. Am mai jucat eu sporadic de-a lungul timpului (mai ales in copilarie), fara insa o indrumare specializata din partea cuiva avizat.


Am ales sa merg la un club din apropierea zonei unde stam, care pe langa faptul ca este la cincisprezece minute de mers pe jos, are facilitati precum: loc de joaca pentru copii, terasa unde se poate servi pizza si alte preparate, bere, sucuri, apa. Conditiile sunt excelente si imi permit sa merg impreuna cu tot familionul si astfel sa fiu pe deplin impacat cu alegerea facuta.


Mi-am dorit sa joc tennis inca din copilarie. Imi aduc aminte ca am si fost la o prima ora de antrenament si am venit acasa pe o ploaie torentiala care a creat suvoaie de apa la marginea bordurilor. Acea prima ora nu mi-a facut prea multa placere pentru ca eram in sir cu multi alti copii, imi venea tura sa lovesc mingea destul de rar pentru asteptarile mele (eu doream sa intru direct in joc) si exersam in nestire aceeasi fractiune de lovitura. Nu tin minte de ce m-am lasat, dar cred ca argumentele acestea au fost suficiente.


Acum imi face o deosebita placere sa joc pentru ca lovesc mingea non-stop, alerg sa o prind, transpir si fac miscare. Tennisul e un sport mult mai sigur (comparativ cu fotbalul de care m-am lasat dupa venirea lui David) pentru ca sansele unei accidentari sunt mult mai mici. Familia imi este alaturi, Matei are deja racheta si loveste mingea destul de bine. El joaca si in casa, cu niste mingi usoare de plastic. E important pentru copii sa faca parte dintr-o familie iubitoare de sport, dar nu doar ca simpli privitori la televizor ci chiar transpirand pe teren. De-abia astept urmatorul meci de tennis!

Sunday, May 16, 2010

Emotii de gradinita

Dupa o luna aprilie in care racelile l-au tinut pe Matei departe de gradinita, odata cu inceperea lunii mai, luna florilor, baietelul nostru cel mare s-a reintors la gradi.
Mie imi revine sarcina ca in fiecare dimineata sa il duc la gradinita. Zic sarcina pentru ca intr-adevar este ceva ce nu este deloc usor sa duc la buna indeplinire. Asta pentru ca Matei isi doreste sa stea acasa cu mami, cu tati si cu David. Prin urmare, despartirea la gradinita este foarte dificila pentru ca dragul de el stie sa imi arate ca nu isi doreste sa ramana acolo.
Primele semne incep inca de acasa, cand ne tot intreaba de ce el merge la gradinita. Intrebarile nu apar in fiecare dimineata, asa ca atunci cand apar stiu ca aceste intrebari se vor rostogoli ca un bulgare si se vor amplifica.
Pe masina pana la gradinita conversatia cu Matei este un pic cam incordata, sau uneori lipseste cu desavarsire. Simt ca in mintiuca lui se gandeste ca e in drum spre gradinita, chiar daca acest lucru este impotriva vointei lui.
Intram la gradi, Matei incepe sa isi rasfranga buzitele in jos (gest care pe mine ma impresioneaza tare) dupa care incepe sa planga si sa ma roage sa stau cu el acolo. Ii explic ca tati merge la servici, dar parca nu am nici un succes. Ma roaga sa il iau in brate. Se lasa prada plansului si ma strange tare. Eu ma topesc de dragul lui si imi vine tot mai greu sa ma despart de el. Educatoarea mi-l smulge din brate, Matei ma roaga sa il tin de manuta. Eu ii strang manuta si il asigur ca vine mami sa il ia.
Plec spre servici si ma intreb de ce se Matei se impotriveste asa de tare sa ramana la gradinita. Ma linistesc cu gandul ca, din spusele educatoarei, dupa micul dejun alaturi de ceilalti copii, Matei isi revine si este foarte cooperant. Acest lucru e subliniat si de lista lunga de zambareti pe care ii are lipiti in dreptul pozei lui.
Pe cand ajunge mami sa il ia de la gradinita, Matei este vesel si se joaca asa cum il stim noi: cuminte. E drept ca scenariul de mai sus nu se intampla chiar in fiecare dimineata. Ma intreb cat dureaza aceasta perioada de acomodare a copilului smuls din cuibul sau si trimis intre straini.

Thursday, May 13, 2010

Puterea de negociere a copiilor

In cadrul proiectului Excelenta in comunicare, azi voi scrie despre puterea de negoicere a micutilor.

Copiii sunt negociatori desavarsiti. Ei nu au nevoie de nici un training de negociere, deoarece au aceasta capacitate congenital.

Povesteam cu cineva si ne intrebam ce se intampla pe parcurs, cum de uitam sa fim negociatorii care am fost cu totii atunci cand eram prichindei. Raspunsul este foarte simplu: copiii au o putere de negociere foarte mare care provine din relatia pe care o au cu cei din jur, in special cu cei apropiati (parinti, bunici). Prin urmare nu uitam sa fim negociatori buni, pentru ca o facem in continuare cu cei dragi (partenerul).

Puterea de negociere a copilasilor provine din „santajul emotional” pe care ei il stiu folosi cu dibacie. Asa se explica faptul ca primele „victime” ale negocierii cu cei mici sunt bunicii si parintii (exact in aceeasi ordine). Tot asa se explica faptul ca educatoarea de la gradinita (de exemplu) va fi un negociator care sa ii tina piept micutului. Ea nu are sentimente de dragoste la fel de profunde pentru ca nu ii poate iubi pe toti copiii din grupa asa cum ii iubesc taticii sau mamicile care i-au nascut.

Am asistat la o faza geniala in parculet. Langa noi se juca o fetita care era insotita de bunica ei. La un moment dat, bunica a hotarat ca e momentul sa mearga acasa si a inceput negocierea cu fetita cea dornica sa mai stea in parc sa se joace. Dupa mai multe insistente ale bunicii, fetita a scos la bataie „armamentul greu”. A implorat-o pe bunica sa mai stea in parc pentru ca: „Bunico, tu esti cea mai buna bunica din lume!” Moment in care bunica a inteles ca daca vrea sa ramana cea mai buna bunica din lume, ar fi bine sa cedeze si sa mai stea in parc la joaca. Totusi, dupa un scurt timp nepotica si bunica au plecat, semn ca nu era prima data cand bunica se trezea cu astfel de complimente servite in schimbul prelungirii distractiei din parc.

Daca ar fi sa trag o concluzie a acestei constatari, ea este ca negocierea cu parghii emotionale este foarte puternica. Am mai identificat o tehnica de negociere pe care o folosesc micutii, dar despre ea voi scrie intr-un capitol viitor din Excelenta in comunicare. Ca la Teleenciclopedia.

Wednesday, May 12, 2010

Replici distractive

Am fost in vizita la nasa lui Matei. In formatie completa, am fost toti patru. Ca un finut de nota 10, asa cum este Matei, ne-am prezentat cu un buchet mare de flori de liliac. Momentul oferirii buchetului l-a facut pe Mateiasul nostru sa se rusineze un pic. Acolo am fost tratati cu mancare si cu covrigei (preferatii lui Matei).

Printre distractiile vizitei au fost sa udam florile de pe balcon, sa identificam marcile masinilor care trec pe strada, sa ne jucam rostogoling fise de poker pe parchet. Cea de pe urma distractie a fost savurata atat de catre Matei cat si de catre David care asista la un spectacol dinamic si zgomotos.

Spre seara ne-am pornit spre casa. Pe masina, are loc binecunoscuta dicutie care porneste de la intrebarea lui Matei: „Unde a fost Matei?” II place sa tot intrebe unde a fost, cu cine s-a jucat, ce s-a jucat, ce a mancat. Noi ii raspundem de fiecare data cu aceeasi rabdare Zen. Si uite asa ajunge Matei sa ne spuna ca nu ii mai duce flori nasei. Intrebandu-l de ce, ne-a spus foarte calm ca nasa lui are deja flori pe balcon.

Thursday, May 6, 2010

Taticii sunt de mai multe feluri

In ziua de azi mi se pare ca taticii sunt tot mai implicati in viata de familie si in cresterea copiilor. Cred ca lucrurile s-au schimbat mult fata de alte vremuri, cel putin fata de cand eram noi copii.

Din cate imi aduc aminte, tatal meu s-a implicat in cresterea si educarea noastra (a mea si a surorii mele). Vad ca prin vis cum ne invata sa mergem iarna cu patinele, cum mi-a cumparat primul meu sah si cum m-a invatat, el jucand fara ture si regina, eu chinuindu-ma sa castig, faceam matematica impreuna.

Poate ca nu are legatura cu vremurile ci doar cu stilul pe care il aleg taticii. As imparti stilurile in doua categorii: A si B.

In categoria A (din care ma consider ca fac parte) taticii manifesta unul sau mai multe din urmatoarele comportamente:
  1. stiu sa schimbe scutecul
  2. fac baie copilasului
  3. se joaca impreuna cu micutul macar 30 de minute (in medie) pe zi in fiecare zi
  4. atunci cand sunt mai multe familii adunate, sau mai multi prieteni, este atent la ce face copilul si prefera sa stea cu el chiar daca rateaza o bere cu prietenii, un banc sau o poveste relaxanta.
In categoria B, taticii manifesta unul sau mai multe din urmatoarele comportamente:
  1. considera ca mamicile sunt 90% responsabile sa aiba grija de copilas
  2. atunci cand sunt mai multe familii adunate, sau mai multi prieteni, prefera sa stea la masa alaturi de acestia in loc sa se joace cu micutul
  3. Nu reuseste sa petreaca o zi intreaga (de dimineata pana seara sau chiar 24h) unul la unul: doar taticul cu copilasul
  4. Considera ca e suficient sa ii cumpere copilului o jucarie scumpa sau o inghetata pentru ca rolul de tatic sa fie indeplinit.
Daca sunt alte comportamente care imi scapa, va rog sa mi le comunicati ca si comentarii la articol. Toate cele de mai sus sunt observatiile proprii si atat.

Monday, May 3, 2010

Bilantul de primavara

Prietenii care nu ne-au vazut in ultimele cateva luni ne spun ce tare a crescut David. Adevarul este ca azi am vazut o poza cu David proaspat nascut si nu imi vine sa cred ce tare s-a transformat si ce baietel dragut a devenit.

Matei este la o varsta la care dezvoltarea fizica este mai putin vizibila. Acest lucru este din cauza ca in perioada 2-4 ani majoritatea energiei este canalizata de catre organism catre dezvoltarea creierului. Asa se face ca e destul de greu sa ghicesti varsta unui copil intre 2 si 4 ani. Poate avea doi ani jumate, sau trei, e greu sa iti dai seama.

Asa se face ca diferenta dintre Matei si David parca se estompeaza pe masura ce David are o dezvoltare accelerata. Lumea parca intoarce capul dupa noi si se mira cum avem doi baietei cu o diferenta de varsta destul de mica intre ei. Azi ne-a oprit o doamna mai in varsta pe strada si ne-a spus ca avem doi baietei tare draguti. Am zambit si cu gura si in sinea mea, pentru ca m-am simtit mandru ca un paun, doar ca podoaba mea nu era penajul ci Matei si David.

Sunday, May 2, 2010

Declar deschis sezonul estival

Credintele noastre ne influenteaza modul in care traim, viata in general. Am verificat-o inca o data (pentru a mia oara) si a functionat.

Vineri povesteam cu o cunostinta si ii spuneam ca ne asteapta un weekend excelent, avand planuri pentru fiecare zi cu prieteni, mers la o terasa, mers la tara. Persoana respectiva mi-a spus ca "de fiecare data cand asteapta cu interes un eveniment, lucrurile nu merg bine niciodata". Mi-am dat seama ca ea formuleaza o credinta proprie cu atata tarie, incat exact asa i se va intampla de fiecare data. Asa ca i-am raspuns tot cu o credinta, de data aceasta a mea: "eu de fiecare data cand imi planuiesc un weekend bine, imi iese excelent". Acest weekend cu 1 mai asa a fost conform credintei mele: excelent.

Partea cea mai frumoasa a fost ziua de 1 mai petrecuta la tara. Cu aceasta excursie, am declarat deschis sezonul estival si mai ales campania de mers la tara cu copilasii nostri. Locul in care mergem este un rai pe pamant cu multa verdeata, aer curat, flori, fructe si toate conditiile: apa in casa, curat, putem dormi de amiaza, acces pe asfalt, etc. Ne-am bucurat din plin de ele si nu imi venea sa cred ca a venit din nou vremea buna si ca sunt din nou la tara unde si eu si baieteii ne simtim foarte bine. Imi era tare dor, pentru ca ultima oara am fost in 24 octombrie.

In rest, ne-am vazut cu prieteni, ne-am plimbat, am stat pe terasa la o limonada, astfel ca am fost mai mult afara decat in casa si am profitat la maxim de vremea cea buna.